Pledoarie pentru predarea interdisciplinară a Religiei

Deschiderea spre interdisciplinaritate constituie astăzi unul dintre cele mai importante deziderate urmărite în predarea Religiei, astfel încât şi această disciplină să contribuie la atingerea idealului educaţional actual: formarea personalităţii creative, adaptabilă la o societate într‑o permanentă schimbare. Educaţia religioasă, parte integrantă şi integrativă a educaţiei, s‑a adecvat reformei educaţionale, evoluţia de la didactica tradiţională spre didactica modernă şi valorizarea cuceririlor ştiinţifice din domeniul educaţional în cadrul orei de Religie reprezentând un act de normalitate. În acest sens, programe de genul dialogului între Știinţă şi Religie, concursuri interdisciplinare (literatură şi Religie, artă şi Religie etc.), cercetări ştiinţifice, dezbateri, simpozioane şi ateliere de lucru au deschis calea spre valorificarea elementelor de factură spirituală prezente în toate domeniile. Programele şcolare au fost revizuite (deşi există încă loc de mai bine) pentru a corespunde acestei necesităţi. Noua abordare curriculară pune în valoare elementele comune ce acţionează ca un liant între diferite discipline de studiu. Astfel, se pot identifica seturi informaţionale în consens cu valorile religioase, contribuind la formarea religioasă, diminuând distanţele şi prezentând perspective multiple de înţelegere şi chiar convergenţe explicative.

Optimizarea activităţii didactice la ora de Religie depinde însă cel mai mult de adecvarea profesorului la noile cerinţe educaţionale. Este nevoie de o îmbunătăţire atât la nivelul formării iniţiale a profesorilor de Religie (prin armonizarea curriculumului universitar cu cel de la disciplina Religie şi revizuirea ofertei de formare iniţială în vederea creşterii calitative a pregătirii psihopedagogice), cât şi la nivelul formării continue (prin proiectarea unui sistem eficient de formare pe aspectele problematice: strategii didactice moderne, evaluarea, lucruri în grupuri diversificate sub aspect religios, cultural sau academic, deschideri interdisciplinare etc.).

Programul PREL a fost gândit astfel încât să răspundă unei reale nevoi de formare continuă a profesorilor de Religie, cu atât mai mult cu cât paleta cursurilor de perfecţionare nu a fost niciodată prea generoasă cu această disciplină. Chiar dacă unele cursuri au o tematică generală, relativ uşor aplicabilă mai multor discipline, lipsa aplicaţiilor practice specifice scade din eficienţa formării.

Dintre programele de formare propuse de PREL, programul P1 „Predarea temelor interdisciplinare la Religie ortodoxă – ciclul gimnazial şi liceal” a vizat perfecţionarea cadrelor didactice într‑o direcţie relativ nouă, dar absolut necesară, şi anume, în conţinuturile de învăţare care se poziţionează în zone de interferenţă ale Religiei ortodoxe cu alte discipline: istorie, artă, literatură, filosofie, ştiinţe ş.a., precum şi în alte conţinuturi care aparţin sferei dialogului interdisciplinar. Fiindcă da, programa şcolară pentru disciplina Religie – cultul ortodox prevede numeroase teme cu deschidere interdisciplinară! Iar profesorul de Religie nu trebuie să se teamă de această deschidere spre interdisciplinaritate, ci trebuie să şi‑o asume cu multă responsabilitate.

Temele abordate în cadrul programului P1 au fost diverse, variind de la dialogul între Ştiinţă şi Religie la Cosmologie, cu ramurile ei (viaţă, materie, apă şi lumină), de la Ecoteologie ortodoxă la valorificarea inteligenţelor multiple şi a culturii în predarea integrată a Religiei. Pentru a răspunde curiozităţii elevilor în chestiuni ce ţin de ştiinţă, profesorului de Religie nu îi sunt întotdeauna suficiente argumentele teologice, mai ales că înţelegerea adevărurilor revelate necesită un anumit nivel al vieţii duhovniceşti. De aceea el trebuie să se documenteze în permanenţă, să ţină pe cât posibil pasul cu descoperirile şi răspunsurile ştiinţei, însă în duhul Apologeticii ortodoxe, pentru a evita riscurile relativismului şi sincretismului.

Dincolo de suportul teoretic, menit să îl sprijine pe profesor în dezvoltarea competenţelor sale academice prin completarea pregătirii sale teologice şi aprofundarea unor conţinuturi care să îl racordeze la cultura lumii, programul a avut şi o importantă componentă practică. Fiecare conţinut a fost însoţit de numeroase aplicaţii şi conexiuni cu ceea ce se face efectiv la clasă, astfel încât profesorul să beneficieze de repere solide în diversificarea activităţii sale didactice şi să poată transpune cu uşurinţă cunoştinţele noi în modele de predare şi exerciţii atractive pentru elevi.

Astfel, profesorul de Religie îşi poate împlini vocaţia de a‑i călăuzi pe elevi în cunoaşterea învăţăturii de credinţă şi a moralei ce se fundamentează pe aceasta, printr‑un demers interactiv şi plăcut, în care cunoaşterea, trăirea şi exprimarea învăţăturii se sprijină reciproc.

Ghidul profesorului de Religie debutant

Un alt program de formare în cadrul PREL a fost cel dedicat profesorilor debutanţi. Antonie de Suroj afirmă că exigenţa profesiei de a‑i călăuzi pe alţii pe drumul cunoaşterii se întemeiază pe experienţa personală impusă „călăuzei”, şi anume profesorului: „Ţineţi cont de faptul că nu puteţi duce pe cineva acolo unde voi nu aţi fost. Dacă nu ai parcurs drumul respectiv, nu poţi conduce pe altcineva pe acel drum. Ghid poate fi acela care a parcurs drumul.”1 Având în vedere sesizarea unor deficienţe în desfăşurarea activităţii didactice, dar şi de­sincronizarea evidentă care există între tendinţele pedagogiei actuale, finalităţile educaţionale, curriculumul disciplinei Religie şi programele şi manualele şcolare, profesorul de Religie trebuie să fie cu atât mai mult preocupat de propria dezvoltare profesională, pentru a depăşi carenţele formării iniţiale şi actualele limite ale procesului de învăţământ (finalităţi, moduri de organizare a învăţării, strategii, metode şi mijloace folosite, evaluare).

Din această perspectivă, Ghidul conturează portretul profesorului de Religie, bine ancorat în sistemul de valori morale, şi oferă modele concrete de proiectare şi evaluare didactică, strategii de abordare interdisciplinară a unor conţinuturi religioase, mo­­dalităţi de prevenire şi gestionare a cunoştinţelor cu potenţial conflictual, exemplificări ale unor metode inovativ‑creative şi activ‑participative, sugestii de activităţi extraşcolare şi extracurriculare. Prin conţinutul şi caracterul său aplicativ, Ghidul poate constitui un instrument util în activitatea didactică şi un punct de reper pentru cei aflaţi la început de carieră, dar şi pentru cei aflaţi în căutarea unor alternative pedagogice, în vederea perfecţionării continue şi a îmbunătăţirii prezenţei lor la catedră.

Notă:

1 Pr. lect. dr. Gheorghe Holbea; pr. lect. dr. Dorin; Opriş; Monica Opriş; diac. George Jambore, (2010), Apostolat educaţional. Ora de Religie – cunoaştere şi devenire spirituală, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, p. 59.

Daniela Livadaru este profesor de Religie, Liceul Tehnologic Economic „Virgil Madgearu” Iaşi, expert învățământ, proiectul PREL