Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Școala la radio în timpul pandemiei de poliomielită din 1937

Școala la radio în timpul pandemiei de poliomielită din 1937

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Educaţie
Un articol de: Elena Gabriela Zamora - 10 Dec, 2020

Învățarea de la distanță nu este nouă, după cum ne arată istoria pandemiilor din secolul 20. În 1937, epidemia de poliomielită afecta sever Statele Unite, iar profesorii s-au văzut nevoiți să asigure continuitatea actului educațional de la distanță cu ajutorul radioului. Au făcut-o cu mare simț de răspundere, chiar inspirațional astăzi, când școala este pusă în fața aceleiași provocări. Timp  de trei săptămâni, pedagogii din orașul american Chicago au mutat lecțiile „on-air”, dar nu oricum, ci adaptând materia la noul context, într-o colaborare strânsă cu directorii de școli și cu experții în educație, potrivit documentării editorului Laura Hood, de la theconversation.com.

În timpul epidemiilor de scarlatină, rujeolă, difterie, gripă și alte boli transmisibile, școlile au fost de regulă închise pe durate de timp variabile, înainte ca vaccinurile să reducă semnificativ incidența infectărilor. În perioada epidemiei de poliomielită din Statele Unite, profesorii din Chicago au folosit radioul ca mijloc de predare, pentru a nu întrerupe educația copiilor. Și au gestionat situația cu toată responsabilitatea, pentru că, la final, ceea ce putea fi o simplă improvizație s-a dovedit a fi un proiect inovator: curricula și stilul de predare au fost adaptate toate într-o colaborare strânsă cu directorii de școală și specialiștii în educație.

După ce orașul american înregistrase, în august, 109 cazuri de poliomielită, Consiliul Sănătății a decis amânarea începutului școlii din septembrie pentru trei săptămâni. La acea vreme, acest virus contagios nu avea leac, astfel că a făcut multe victime, mulți dintre cei infectați paralizând. Întârzierea deschiderii anului școlar a declanșat, însă, primul experiment la scară largă, „Școală la radio”, un program inedit, în cadrul căruia aproximativ 315.000 de copii din clasele 3-8 au continuat educația acasă, ascultând lecțiile la radio. Peste 80% dintre gospodăriile americane dețineau, în 1937, cel puțin un radio, mai puțin în sudul țării, unde puteau fi numărate doar câteva aparate de radio în zonele rurale, potrivit documentării editorialistei Laura Hood, de la theconversation.com.

Lecții „on-air”

Timp de trei săptămâni, școala a fost dată peste cap, dar profesorii din Chicago au făcut față cu brio situației de criză, printr-o colaborare strânsă cu directorii de școală, pentru a crea propriile lecții adaptate formulei neobișnuite, la radio, pentru toate nivelurile: primar, gimnazial, liceu. Fiecare lecție predată era supervizată de către experți în educație. Șapte radiouri locale au donat din timpul de emisie pentru ore la distanță, iar 13 septembrie făcea istorie în orașul american ca prima zi de școală la radio. Au fost angrenate în proces și ziarele locale, care publicau zilnic programul orelor de curs: cursurile de studii sociale și științe se desfășurau luni, miercuri și vineri; marți, joi și sâmbătă erau dedicate limbii engleze și matematicii. Ziua școlii la radio a început cu anunțuri și cu ora de gimnastică. Cursurile erau scurte, doar 15 minute, și se derulau sub formă de întrebări, simple sau complexe, și, totodată, se atribuiau temele pentru acasă. Scopul era ca ora să se desfășoare „distractiv, dar și informativ”, susține Laura Hood, care adaugă că planificatorii de programe curriculare au încorporat în lecții un stil de difuzare comercial și captivant. Doi directori au monitorizat fiecare difuzare, oferind feedback profesorilor cu privire la conținut, articulare, vocabular și performanță generală. Când școlile au fost redeschise, elevii își depuneau deja lucrările și susțineau teste pentru a demonstra stăpânirea materialului. Șaisprezece profesori au răspuns la apelurile telefonice de la părinți, la biroul central al districtului școlar. După ce banca telefonică a înregistrat peste 1.000 de apeluri în prima zi, au mai adus la bord cinci profesori.

În toată această perioadă, majoritatea articolelor din presă relatau pozitiv noua abordare a învățării, prin școala la radio, dar au fost și articole care sugerau provocările: unii copii s-au distras de la învățare, în timp ce alții s-au străduit să urmeze lecțiile. Cert este că școlarii au avut nevoie de o implicare mai mare decât de obicei din partea părinților. „În general, mediatizarea s-a axat pe inovația metodei de livrare. Problemele de acces au primit puțină atenție. Chiar și directorul William Johnson nu știa câți elevi au participat la lecții. Deși programul a durat mai puțin de trei săptămâni, a transformat rolul radioului local într-unul educativ în Chicago. Școala la radio s-a încheiat oficial la sfârșitul lui septembrie, când școlile s-au redeschis. Experimentul a inițiat un parteneriat între școlile publice din oraș și posturile de radio locale, consolidat rapid prin formarea Consiliului Radio Chicago. Acesta din urmă a continuat să producă spectacole educaționale și a difuzat conferințe educaționale, a completat un curriculum specific la nivel de clasă. Parteneriatul a atras, de asemenea, creșterea numărului aparatelor de radio în școli, iar profesorii au inclus programe „on-air” în planurile lor de lecție. Nu în ultimul rând, a oferit elevilor oportunități de a participa la știri, mese rotunde radio și alte programe.

Învățarea la distanță în 2020

Când pandemia actuală a închis școlile, primăvara trecută, țările din toată lumea au instituit învățarea la distanță, mai exact 94% dintre acestea, conform unui studiu UNICEF, inclusiv România, unde și în prezent sunt orașe și localități în care copiii învață de la distanță. Aproximativ jumătate dintre statele regăsite în studiul menționat au folosit școala la radio, cele mai multe fiind țări emergente. Multe stateau utilizat platforme educaționale, în timp ce aproximativ trei sferturi dintre ele au recurs și la cursuri televizate. Învățarea prin tehnologii multiple ajută în pandemie, dar, din păcate, nu toți copiii au
acces la ele. Circa o treime dintre studenții din întreaga lume nu pot participa la educație digitală sau „on-air”, deoarece nu dețin un computer sau radio, nu au acces la internet sau trăiesc în zone departe de rețeau de transmisii, potrivit celor mai recente studii. Abordarea tehnologiei în problematica educațională dezvăluie poverile pe scară largă ale decalajelor. Inegalitățile tehnologice la nivelul elevilor, dar și al școlilor, precum și lipsa unor competențe digitale la nivelul educatorilor, administratorilor de școli, părinților și elevilor sunt provocări în demersul unei educații de calitate în situații de criză. Însă, așa cum a demonstrat experimentul american școala la radio din 1937, predarea în pandemie poate mobiliza resurse nebănuite pentru îmbunătățirea educației, desigur dacă nu este gândită ca simplă improvizație, până la revenirea la clasă. 

Citeşte mai multe despre:   online  -   pandemie