Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Școala on-line văzută de cei implicați

Școala on-line văzută de cei implicați

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Educaţie
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 20 Ian, 2021

Un raport realizat de Organizația Salvați Copiii susține că închiderea școlilor a avut consecințe negative asupra progresului educațional al copiilor, a sănătății emoționale și a siguranței lor on-line. Una dintre urmări este îngrădirea accesului la educație pentru copiii vulnerabili, fără acces la internet și/sau la dispozitivele necesare. Salvați Copiii România a făcut apel public către autorități pentru identificarea celor mai bune soluții pentru ca nici un copil să nu mai fie lăsat în afara școlii. Am încercat să aflăm opiniile elevilor, părinților și profesorilor.

 Am adresat celor implicaţi în şcoala on-line următoarele întrebări: Vi se pare că şcoala on-line a fost o măsură obligatorie, discutabilă sau nejustificată?; Considerați că s-a învățat semnificativ mai puțin sau tot cam cât se făcea înainte?; Notarea în sistem on-line reflectă destul de bine nivelul de pregătire?; Dacă la toamnă școala se va relua în condiții normale, credeți că anul acesta va afecta serios destinul elevilor?; Această experiență oferă ceva pozitiv școlii normale?; Cum s-au implicat părinții?; Cum s-au adaptat profesorii?

„Mi s-ar fi rupt sufletul să știu că aș fi putut-o infecta pe bunica mea sau pe părinții mei”

A.M. este profesoară şi iată răspunsurile ei, în ordinea întrebărilor adresate: Școala on-line este absolut necesară în situația dată; Depinde de copil. Cam cine era sârguincios la școala clasică învață la fel de bine în on-line; Nu reflectă realitatea notele în on-line. La teste se poate copia mult mai ușor; Depinde de con­dițiile de învățare. Copiii care au condiții bune, atmosferă bună în familie și susținere au învățat aproape la fel de bine. Mă tem că elevii din rural au fost dezavantajați; Este o expe­riență pozitivă. Automat au dispărut birocrația și inerția de odinioară. Unele metode din on-line se pot folosi foarte bine și în școala clasică; Sunt părinți și părinți. Oameni care îi strunesc pe copii să își deschidă camerele de filmat și să fie atenți, dar și părinți care nu se implică deloc sau critică școala, așteptând să le rezolve problemele; E momentul în care fiecare dintre noi încearcă să se reinventeze. A dispărut atmosfera rigidă din sistem. Cred că a fost un duș rece util pentru reforma învățământului.

T.B. este elev, iar răspunsurile sale, în aceeaşi ordine a întrebărilor, sunt: Consider că școala on-line este o măsură bună, deoarece foarte mulți copii nu respectau normele de protecție sanitară. Mi s-ar fi rupt sufletul să știu că aș fi putut-o infecta pe bunica mea sau pe părinții mei; Consider că am învățat chiar mai mult (am alocat mai mult timp) decât dacă aș fi fost fizic la școală, dar cantitatea de cunoștințe acumulate a fost mult mai redusă; Da, deoarece cel puțin în cazul meu trebuie să învăț la fel de mult pentru a lua o notă de 10; În mod sigur toți suntem afectați. Chiar dacă ne-am adaptat la acest mod de predare, sigur am avut de suferit pe alte planuri. Ne-au lipsit interacțiunea cu colegii și profesorii, sportul, plus o serie de alte activități școlare care ne ajutau în definirea noastră; Da. În timpul școlii normale, dacă un copil nu putea ajunge la școală din diverse motive (medicale, condiții meteo ș.a.), acum s-a dovedit că aceștia ar putea asista on-line la ore și nu ar pierde lecțiile; În cazul meu s-au implicat la fel ca întotdeauna și un lucru inedit a fost că uneori au putut asista chiar la desfășurarea orelor, ceea ce a făcut să înțeleagă mai bine lumea noastră; Mulți dintre profesori s-au adaptat, pentru că au trebuit să învețe folosirea platformelor de comunicare. Unii au excelat, alții nici acum nu sunt foarte bine instruiți.

Un alt elev, C.O., răspunde: Măsura este justificată, însă doar în marile aglomerări urbane, unde ratele de infectare s-au situat la niveluri mari, care uneori au impus carantina; Consider că predarea a acoperit aceleași conținuturi, însă de o manieră, în medie, mai puțin riguroasă. Aceasta îngreunează efortul de asimilare, mai ales pentru cei neobișnuiți să învețe singuri; Nu, din două motive. În primul rând, există foarte multe note maxime, între care nu se realizează ierarhizarea, deși ar trebui. În al doilea rând, posibilitățile de trișare la examinările on-line sunt mai extinse; Consider că unii sunt deja afectați. Elevii de clasa a 8-a au avut o programă restrânsă de pregătit pentru examenul de anul trecut, ajungând în liceu fără a stăpâni noțiunile exceptate de la testare.

Elevul A.W. răspunde astfel: În principiu, obligatorie, dar mi se pare că atunci când se vorbește despre astfel de măsuri se iau în considerare școlile la nivel mult prea general, de multe ori național, fără să se discute cazuri în particular: oraș versus sat, București versus provincie, fiecare sector al Capitalei în parte etc.; Se învață mai puțin în on-line, dar cu timpul profesorii or să învețe cum să utilizeze aplicațiile și dispozitivele electronice, elevii or să se obișnuiască cu școala on-line și o să se găsească modalități din ce în ce mai eficiente de a-i face să fie atenți; Notarea reflectă destul de imprecis nivelul de pregătire al elevilor, dar față de felul în care îl reflecta atunci când ei mergeau fizic la școală nu e o diferență atât de flagrantă; Toți elevii au fost afectați negativ. Totuși, eu cred că utilizarea spațiului on-line în domeniul învățământului trebuia începută mai demult, poate tocmai cu scopul de a ne pregăti pentru situații precum cea în care ne aflăm acum.

„Ca profesor, vă spun doar atât: cine învață și este conștiincios la școală o face și on-line”

S.D., elev, răspunde: Pentru școlile din Bucu­rești, măsura a fost complet justificată, dat fiind ritmul de transmitere a SARS-CoV-2. Însă în unele zone rurale, unde numărul de cazuri depistate este restrâns, iar posibilitățile de participare la școala on-line sunt, de asemenea, limitate, măsura este de-a dreptul absurdă; Învățând la un liceu de elită și având o imagine foarte clară asupra a ceea ce vreau să studiez după liceu, pot să spun că la materiile mele de interes am avut ocazia să învăț cel puțin la fel de mult ca la școală, dacă nu chiar mult mai mult, dispărând timpii de dus/întors de la școală; Depinde de la profesor la profesor: unii au devenit mai exigenți în ceea ce privește notele, alții mai indulgenți. Per total, cred că notele primite în sistem on-line reflectă pregătirea elevilor cam ca înainte; Sunt multe categorii de elevi asupra cărora anul acesta va avea consecințe serioase. Eu, fiind olimpic la o știință exactă, pot spune că, în rândul colegilor mei din întreaga țară cu performanțe naționale și internaționale, această perioadă are consecințe profund negative. Care nu se datorează, însă, doar contextului pandemic, ci și modului în care Ministerul Educației a decis să gestioneze competițiile școlare, prin retragerea oricărei forme de sprijin oficial, fie el organizatoric sau financiar. Nemaiexistând evenimente de tip olimpiadă națională, deosebite prin însăși natura lor, ce reunesc timp de câteva zile elevi deosebiți, care leagă prietenii de o viață, mulți dintre noi au devenit demotivați și au abandonat studiul. Este păcat cum au de suferit atâția copii extraordinari, dintr-o simplă nepăsare a instituțiilor statului!

Părerea unei mame, T.N.: În cazul nostru, se potrivește mănușă pentru fata din clasa a 8-a. Are mai mult timp pentru lucru individual, se concentrează mai bine, reduce interacțiunile sociale la cât și cu cine își dorește cu adevărat.

O altă mamă, R.A.I., consideră: Eu zic că acolo unde profesorii și-au dat cât de cât interesul și unde și copilul a avut bunăvoința de a învăța, lucrurile au decurs chiar foarte bine. Am doi copii și știu foarte bine ce vorbesc.

Profesoara C.I. este de părere că: Personal, mă descurc foarte bine cu acest sistem, după o perioadă de acomodare, ca și elevii mei de clasa a 2-a, care au performat în folosirea tabletelor și laptopurilor. Verificarea temelor se poate face, de asemenea, în condiții bune, putându-se chiar corecta pe caiete. Evaluarea însă nu se compară cu aceea din clasă, sursele de copiere, suflare fiind multiple. Personal, am evaluat exclusiv oral și am apreciat efectuarea constantă a temelor.

M.M., mama unui băieţel în clasa a 2-a şi a unei fete în clasa a 11-a, afirmă: Are zile când pur și simplu nu are chef să își facă temele și nici să răspundă, i se par orele prea lungi pentru cantitatea de informație. Doamna învățătoare este mai în vârstă și mai puțin familiarizată cu tehnologia, este ajutată de un părinte, de la distanță. Dar are și zile când e foarte mulțumit și lucrează cu plăcere. Nu vrea la școală fizic pentru că, citez: „Colegii mei nu au purtat nici masca așa cum trebuie în clasă, și nici nu știu să strănute și să tușească în cot, și nici nu respectă distanța, și noi nu avem voie să ne vaccinăm“. Clasa a 11-a, fetiță - aici e altfel, e implicată și are o singură materie la care nu intră cu drag. Dar ea era și înainte un uragan de entuziasm, practic avea mai multe activități extra­școlare decât școlare. Nici ea nu vrea fizic, deși tânjește după proiectele neterminate. Mi-a spus: „Mama, tu te chinui cu boala asta, dar știi că am colege care diseară au petrecere și acum sunt toate la coafor?!”

M.P., cadru didactic, spune: Ca profesor, deci știu ce vorbesc, vă spun doar atât: cine învață și este conștiincios la școală o face și on-line.

A.R., profesor: Școala on-line are avantajele ei, dar cred că dezavantajele sunt cele care înclină mai mult balanța: copiii sunt mai agitați și stresați decât înainte, conexiunea dintre ei nu mai e aceeași, au devenit anxioși, copleșiți de teme, de faptul că nu înțeleg informația (la matematică mă refer). Este o presiune mult mai mare pe umerii lor decât în cazul școlii normale; Efortul pe care trebuie să îl depună elevii, mai ales cei din clasele 0, 1, 5, 8, este unul foarte mare, iar stresul acesta se vede deja cu ochiul liber. Efectele pe termen lung le putem doar intui și nu sunt dintre cele mai bune pentru sănătatea lor fizică, psihică și emoțională.

A.G., mamă: Am auzit ieri ora doamnei de biologie și am fost plăcut impresionată de modul în care se adresa copiilor, chiar și atunci când aceștia erau nepregătiți, și de modul în care i-a îndrumat către informația corectă. De asemenea, doamna de engleză și domnul de TIC au avut intervenții care mie mi s-au părut foarte pertinente și elegante, atunci când fata mea a greșit. I-am spus și ei că apreciez modul în care au procedat dânșii și cred că este frumos să vă spun și dvs. Ar fi păcat să împărtășim între noi doar experiențele negative, când există și atâtea experiențe pozitive.

„Școala on-line trebuie să înceapă și să se termine cu aplauze”

M.A.: Pentru cei din anii terminali și care fac meditații este bine, pentru că au mai mult timp la dispoziție (orele on-line sunt mai scurte, iar unele nu se fac deloc). Pentru ceilalți, e un dezastru. Și nu-i luăm în calcul pe cei care nu au acces la internet (undeva la 30%, conform Radio România Actualități).

M.P.: Ca profesor, m-am adaptat la tehnologie. Eu sunt mulțumită, prezența studenților este mai mare la cursuri și seminarii. Lipsește relația emoțională care se creează între studenți și profesori. Ca părinte, fiul meu este student în anul întâi la Electronică, am constatat cu plăcere că s-au făcut toate orele. Laboratoarele și lucrările practice sunt marea pierdere. Școala on-line a produs schimbări în bine. Profesorii s-au alfabetizat, mă refer la utilizarea calculatoarelor, a diverselor platforme, programe. Majoritatea au reușit. Mulți elevi din familii nevoiașe au primit tablete, laptopuri, altfel nu le-ar fi văzut niciodată. Îmi doresc ca pe viitor în învățământul tradițional să se folosească metode moderne de predare și evaluare. Fiul meu a făcut toate orele de sport la facultate. Exerciții făcute pe bune. Nu credeam că se poate, doamna punea câte 5 studenți să facă exercițiile cerute, pe rând, iar ei cu telefonul deschis, pus într-o poziție astfel încât să poată fi urmăriți, făceau tot ce li se cerea.

C.E., profesoară: Principala cauză a cvasi­eșecului acestei perioade a fost lipsa de apetit a elevilor. Sunt profesoară de 30 de ani, în Ilfov. Puțini sunt copiii realmente defavorizați. Au primit dispozitive, au platforma foarte bună, au tot ce le trebuie și totuși... Atât eu, cât și colegii mei ne străduim să facem orele cât mai atractive, să profităm de posibilitatea de a oferi și materiale multi-media, eu mi-am montat și o tablă în sufragerie, unde mi-am făcut colțișorul meu de lucru. La fel și alți colegi de-ai mei. Ca și în cazul vaccinului, a existat o presiune a „maselor vocale” care au denigrat constant nu doar sistemul de educație și pe profesori, ci și educația însăși.

S.C., profesor universitar SUA: Școala on-line înseamnă disciplină, organizare și multă răbdare. Se începe cu o scurtă introducere, care să atragă atenția elevului. Se pot face și 2-3 glume. Se continuă cu încălzirea elevului. Se pun câteva întrebări rapide despre temele pentru acasă. Predarea noului material nu depășește 10-15 minute. Se continuă cu exemple și aplicații. Copiii trebuie să fie antrenați permanent. Trebuie să pună întrebări, să răspundă la întrebări, să participe, să fie activi. Copiii se plictisesc repede. Datoria profesorului e să-i țină alerți, mereu ocupați. Școala on-line nu e ușoară pentru nimeni. Talentul și pregătirea profesională au o mare importanță. Școala on-line e ca o piesă de teatru, trebuie să înceapă și să se termine cu aplauze.

De ce abia acum?

Nu intenționăm să tragem concluzii. Dar ceva mai trebuie spus: e bizar cât de greu s-a adaptat sistemul la situația dată, în condițiile în care de e-learning se vorbește încă din 1991; două mari firme de soft au câștigat bani frumoși construind pentru Ministerul Educației platforme de e-learning, operaționale de mult; în acești 30 de ani, un mare număr de profesori, dacă nu cumva toți, au urmat cursuri de competențe digitale, 180.000 numai anul trecut, conform Ministerului Educației; manualele digitale sunt promise de cel puțin un deceniu; tot cam de atunci se promiteau tablete pentru toți elevii. Poate că aici ar merita trase niște concluzii.

Acest articol a fost publicat pe Presshub.ro în cadrul proiectului „COVID-19 FactsNotFake - The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu TRINITAS TV, Radio TRINITAS, „Ziarul Lumina” și Agenția de știri BASILICA, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România. Informa­țiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere a corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Citeşte mai multe despre:   online  -   Salvati Copiii