Sfântul Mucenic Pantelimon sau ocrotirea ca tămăduire

Cu o istorie bogată, de unde nu au lipsit momentele de cumpănă, dar nici clipele de bucurie și împlinire, Biserica „Sfântul Pantelimon” din Ploieşti se distinge astăzi printr-o viaţă activă în plan duhovnicesc, dar și material. Trecută prin mai multe etape de consolidare, renovare și repictare, biserica a fost resfințită la 21 noiembrie 1994, însă lucrările nu s-au terminat. Strădaniile părinților slujitori din deceniile precedente, de a construi și restaura cât mai multe elemente din structura lăcașului de cult și a curții dimprejur, sunt continuate de părintele paroh Ilie Gabriel Hagiu și de părintele coslujitor Gabriel Laurențiu Băzăvan.

Deși nu este o biserică veche, cu un trecut premodern sau voievodal, fiind construită în prima jumătate a secolului trecut (în perioada 1912-1936), Biserica „Sfântul Pantelimon” din Ploiești este succesoarea a două vechi lăcașuri de cult ridicate pe locul unde se află în prezent. Prima biserică era din lemn şi a fost construită în anul 1760, având hramul „Sfânta Troiță”. Sfântul lăcaş s-a deteriorat într-un timp destul de scurt, iar enoriașii, alături de autoritățile locale, au luat decizia să clădească o nouă biserică, cu o structură mai solidă. Astfel, în anul 1819 a fost finalizată cea de-a doua biserică, construită din cărămidă, care a păstrat hramul „Sfânta Troiță”, dar adăugân­du-i-se și cel al „Sfântului Pantelimon”. Informațiile cu privire la aceste două biserici se găsesc în pisania lăcaşului de cult finalizat în anul 1819 şi care este expusă pe perete în pridvorul actualei biserici. A fost scrisă cu caractere chirilice, transcrisă și deslușită, în anul 1910, de marele istoric Nicolae Iorga.

Pictată de Umberto Marchetti şi repictată de Petre Achițenie

În anul 1910, după mai puțin de un secol de la construirea ei, s-a constatat că nici biserica din cărămidă nu a rezistat vicisitudinilor vremii, astfel că s-a luat decizia de a fi demolată, iar pe locul ei să fie ridicată biserica pe care o avem în prezent. Inițiatorii, în frunte cu preotul Ene Dumitrescu, fost protopop, au recurs la talentul și ex­periența arhitectului Toma T. Socolescu, solicitându-i să întocmească proiectul de re­con­struc­ție a bisericii. Lăcașul are formă de cruce, iar în cuprinsul său se desfășoară, într-o unitate perfectă, toate încăperile tra­di­ționale: pridvor, pronaos, naos și altar, deasupra cărora se înalță trei turle, dintre care cea mare peste naos. Pictura în ulei a fost executată, între anii 1932 şi 1936, de pictorul italian Umberto Marchetti, care fusese adus cândva de către regele Carol I pentru decorarea bisericilor de pe domeniile Coroanei.

La numai câțiva ani de la finalizare, noua biserică a trecut prin momente dificile, consemnate într-o pisanie scrisă pe o placă de marmură albă și amplasată sub fereastra din camera dreaptă a pridvorului: „După cutremurul din 1940 și bombardamentele din războiul din 1944, avariată grav, această biserică cu hramurile «Sf. Pantelimon» şi «Soborul Maicii Domnului» (…) a fost reparată în 1946, prin dania înaltelor autorități”. Aflăm, așadar, că bisericii i s-a adăugat, pe lângă hramul „Sfântul Pantelimon”, și pe cel închinat „Soborului Maicii Domnului”, iar lucrările de consolidare și refacere a structurii avariate au continuat pe tot parcursulul secolului XX, fiind dublate și de o repictare a acesteia, în anul 1982, de către pictorul profesor universitar Petre Achi­țenie. După încheierea tuturor lucrărilor de renovare și repictare, biserica a fost resfințită, la 21 noiembrie 1994, de către PS Vin­cen­țiu Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, de sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, care a rămas ca al doilea hram, alături de cel al Sfântului Pantelimon.

O comunitate de oameni energici

Ca lucrări semnificative mai putem aminti construirea actualei clopotnițe, începută în anul 1995 și finalizată în anul 2000, iar în trei ani succesivi (2004, 2005 și 2006) s-au realizat: o troiță din mozaic în cinstea Sfântului Pantelimon, ocrotitorul parohiei, lumânărarul, situat în partea de S-V a bisericii, și pavajul din fața bisericii, alături de treptele de granit negru.

În prezent, la Biserica „Sfântul Pantelimon” din Ploiești slujesc doi preoți, părintele paroh Ilie Gabriel Hagiu și părintele coslujitor Gabriel Laurențiu Băzăvan, care au avut bunăvoința de a ne răspunde la câteva întrebări și a ne prezenta situația actuală a parohiei, una deosebit de activă, atât în plan duhovnicesc, cât și material.

Cum a evoluat viața liturgică și duhovnicească a parohiei în ultimii ani?

Viața liturgică și duhovnicească a parohiei noastre a cunoscut o dezvoltare frumoasă atât din punctul de vedere al implicării eno­ri­a­șilor, prin participare la oficierea slujbelor, cât și prin sporirea experiențelor duhovnicești. În afară de posturile de peste an, avem bucuria că, la Sfânta Liturghie, credincioșii se împărtă­șesc frecvent. Un alt eveniment notabil a fost organizarea, în cadrul bisericii noastre, a Cercului pastoral al preoților de spitale din Arhiepiscopia Bucureștilor. Evoluția duhovnicească în cadrul parohiei noastre constă și în creșterea implicării în activități caritabile: vizite la bolnavi și bătrâni și ajutorarea familiilor nevoiașe.

Cum percepeți participarea credincioșilor la slujbe și la viața bisericii?

Credincioșii parohiei, având o credință și o trăire deosebite, participă la sfintele slujbe într-un număr constant, sunt dornici să asculte cuvintele de învățătură și sunt bucuroși că se pot împărtăși cu Sfintele Taine. Prin participarea constantă, credincioșii cunosc mult mai bine Sfânta Scriptură și Tra­diția Bisericii, se roagă împreună cu ceilalți membri ai comuni­tății de credință, au prilejul să se cunoască mult mai bine între ei și de cele mai multe ori se implică în activitățile parohiale și sociale.

Cum ați descrie comunitatea din această parohie? Sunt mai mulți vârstnici, familii tinere sau copii?

Ceea ce este specific acestei parohii este faptul că aici există o comunitate alcătuită din oameni vârstnici - biserica este situată într-un cartier mai vechi, care sunt apro­piați de biserică, sunt receptivi la diversele acțiuni coordonate de biserică și loiali acesteia, având o credință foarte puternică. Chiar dacă populația parohiei este îmbătrânită, avem privilegiul de a avea în mijlocul nostru familii de tineri care participă la viața liturgică și copii care vin cu bucurie să se împărtășească.

Ce rol are biserica în sprijinirea socială a enoria­șilor (ajutorarea bătrânilor, a familiilor vulnerabile, burse, donații etc.)?

În aceste vremuri de încercări și provocări, și biserica noastră rămâne un spațiu sacru în care credincioșii își găsesc echilibrul, pacea, bucuria de a trăi și de a fi solidari cu semenii lor.

Se organizează activități pentru copii, tineri și bătrâni? Cum se implică tinerii în viața bisericii? Aveți metode speciale de apropiere față de ei?

În cadrul parohiei noastre, se acordă o atenție deosebită atât tinerilor, cât și vârstnicilor. Avem protocoale semnate cu două insti­tuții școlare din proximitatea bisericii, Liceul „Victor Slăvescu” și Școala Gimnazială „George Coș­buc”, în baza cărora am organizat activități care se repetă în fiecare an, şi anume:

Elevi în rugăciune - în fiecare duminică înainte de Bacalaureat și Evaluarea Națională, după Sfânta Liturghie, ne rugăm împreună și adresăm un cuvânt de încurajare înaintea examenelor. Anul acesta ne-am bucurat să avem peste 100 de copii care au participat la rugăciune, primind, de asemenea, și un mic dar de suflet;

Dascăli în rugăciune - în fiecare duminică înainte de începerea anului școlar, după Sfânta Liturghie, ne rugăm împreună cu dascălii pentru a avea un an școlar binecuvântat;

Întâlniri și cateheze - în Postul Crăciunului și al Sfintelor Paști, copiii vin la biserică pentru Sfânta Taină a Spovedaniei și a Împărtă­șaniei și, de asemenea, sunt organizate întâlniri şi cateheze în biserică sau în școli. Acestea se fac conform cu programele național catehetice ale Patriarhiei Române;

Expoziții, concerte - anual se organizează expoziții în biserică cu icoane pictate de către elevi, concerte de pricesne și colinde, în perioada Crăciunului;

Concert caritabil - înaintea sărbătorii Nașterii Domnului, biserica noastră, împreună cu Școala Gimnazială „George Coșbuc”, organizează un concert caritabil pentru 30 de bătrâni din cartier. Ei se bucură de mici scenete cu caracter religios, colinde și poezii creștine, iar la final primesc câte un cadou constând în alimente;

Conferinţe - anul trecut, am avut bucuria de a-l avea invitat pe părintele profesor dr. Daniel Benga, care a susținut o con­fe­rință intitulată „Postul Mare, drum de lumină, bucurie și sfin­țe­nie către mântuire”. Impactul asupra tinerilor a fost foarte mare și ne propunem să repetăm aceas­tă expe­riență duhovnicească.

Atragerea tinerilor în viața bisericii noastre este un deziderat important pentru slujitorii acestei comunități, deoarece ne dorim să îi atragem și să îi păstrăm, mergând împreună spre comuniunea cu Hristos. În acest sens, biserica noastră se adaptează noilor cerințe ale tinerilor: activități cu tematică creștină, proiecte de voluntariat și prezența pe rețele de socializare pentru a-i ține la curent cu orice informație sau mesaj creștin.

Cu ce greutăți vă confrun­tați cel mai des, ca slujitori ai Bisericii, în ziua de astăzi?

Noi, ca preoți slujitori, încercăm să creăm o comunitate vie, puternică în credință, întâlnindu-ne des cu enoriașii, nu numai la marile sărbători, ci și la slujbele speciale, spre exemplu, la Taina Sfântului Maslu în fiecare miercuri și vineri, dorindu-ne să formăm o comunitate activă și din ce în ce mai numeroasă, la care să se alăture în fiecare duminică și credincioșii care vin doar la marile sărbători din timpul anului.

În aceste vremuri, ca preoți, este din ce în ce mai provocator să venim cu soluții pentru problemele sociale și sufletești ale enoriașilor. Ne străduim să aducem nădejde, credință și echilibru în viețile oamenilor din parohie și să fim mereu conectați la problemele lor, oferindu-le pe cât posibil şi soluții: un cuvânt de mângâiere, o rugăciune și un mic dar.

Care sunt cele mai frumoase momente sau experi­en­țe pe care le-ați trăit în mijlocul comunității de când slujiți la această biserică?

Momentele frumoase și înălță­toare trăite ca și slujitor al Domnului sunt, în primul rând, cele legate de minunile și manifestările credinței observate în biserica noastră: ne emoționează lacrimile de bucurie ale creștinilor când vin să mulțumească pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, dar și lacrimile de disperare și durere ale credincioșilor atunci când trec prin încercări.

Unul dintre cele mai înălță­toare momente trăite în biserica noastră este întâlnirea cu elevii aflați în preajma examenelor, care știu să se roage cu ardoare și apoi să revină să mulțumească pentru împlinirile din viețile lor. Alt moment impresionant și marcant constă în întâlnirea cu oameni muribunzi, care primesc ultima Sfântă Împăr­tășanie cu credință și, parodoxal, uneori cu bucurie, netemându-se deloc de sfârșitul vieții lor, ci având nădejde în Dumnezeul și prietenul nostru.

Biserica „Sfântul Pantelimon” din orașul Ploiești este, așadar, un lăcaș de cult cu o istorie bogată, presărată atât cu momente de cumpănă, mai ales în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cât și cu clipe de bucurie și împlinire. Strădaniile părinților slujitori din deceniile precedente, de a construi și restaura cât mai multe elemente din structura lăcașului de cult și a curții dimprejur, sunt acum continuate de părinții Ilie Gabriel Hagiu și Gabriel Lau­rențiu Băzăvan, care se îngrijesc nu doar de zidirea materială a clădirii, ci și de cea sufletească a enoriașilor pe care îi păstoresc.