Iadule, unde‑ți este biruința?

Popoare și neamuri, Oameni și oameni, având gândul curat,

Veniți să primiți lumina pascală, simțind că Hristos a înviat!

E ziua în care pământul se‑aprinde din focul iubirii nestins,

Îngeri și oameni cântă‑mpreună, că moartea Hristos a învins.

Tot omul ce are suflarea Vieții, chiar paria lumii de‑ați fi,

Toată suflarea, cu toată făptura, fiți veseli în astfel de zi.

E ziua în care Domnul coboară să spună la cei din Șeol:

Toți fiii credinței ieșiți la Înviere, lăsând întunericul gol.

Având fiecare lumina Învierii în sufletul vostru stingher,

Hristos vă invită să fiți împreună la Marele Praznic, în cer.

Gustați din ospățul Iubirii depline, apoi, sorbind din potir,

Primi‑vei în suflet curajul și harul să mori pentru El ca martir.

De veacuri românii cinstind Învierea, frumoase tradiții au creat,

Prin orice lucrare, în duhul credinței, au slăvit pe Hristos înviat.

În noaptea de Paște mergeau să așeze la crucea celor plecați

Lumina pascală la care, aievea, vorbeau cu cei răposați,

O, Doamne Iisuse, Stăpânul vieții, Tu, Paștele nostru suprem,

Când marea‑nserare veni‑va și nouă, cu Tine vrem să înviem.

Scăldați în lumina divină din ceruri, uniți în cuget curat,

Cu sfinții Lui îngeri și sfinții Iubirii cânta‑vom Hristos a înviat!

Citeşte mai multe despre: Invierea Domnului

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA