POEZIE: Alexandru Cazacu

Alexandru Cazacu s-a născut la Olteniţa, judeţul Călăraşi. Este licenţiat în Electrotehnică (1998) şi Ştiinţe Economice-Finanţe Bănci (2008); a fost bursier TEMPUS, pentru 6 luni (1998), în Franţa, la Université Science et Technologie - Lille. A debutat cu versuri, în 1995, în paginile literare ale ziarului „Tineretul Liber”. 
A publicat poezie în majoritatea revistelor importante din ţară: România Literară, Luceafãrul, Lucea­fãrul de dimineaţã, Ramuri, Convorbiri Literare, Argeş, Neuma, Viaţa Românească, Ateneu, Antares, Ex-Ponto, Bucovina Literară, Familia, Cronica Veche, Tribuna, ProSaeculum, Mişcarea Literară, Actualitatea Literară, Poezia, Discobolul etc. 
Volume publicate: „Paralele îmbrăţişate”, 1996 (premiul Editurii Univers Enciclopedic), „Rumeguşul orelor de jazz”, 1998, „Tâlhari sau profeţi”, 2003, „Duminica în Est”, 2017. 

Sala de dans dimineaţa

Dacă oglinzile ar putea să ne multiplice
bucuria şi întristarea am avea o viaţă în plus 
aici în sala de dans
unde muzica tace
iar în liniştea ca o anestezie
lucrurile văzute de aproape 
sunt mereu altfel
iar o iubire nouă este 
încurajată de alta mai veche 
aşa cum un antrenor 
îşi îndeamnă elevul 
de pe marginea terenului 
iar dacă am înceta să credem măcar o clipă
în acest început de zi 
lumea întreagă ar putea fi
un acvariu scăpat din mâini
printre cioburile căruia se vor zbate 
peşti coloraţi cu gura deschisă

Quality time

Curtea părăsită unde te împiedici de plante uscate
ca o persoană non grata de legi şi prescripţii
unde trebuie repede să ştii ce ai de făcut
nu ce ai vrea să poţi face
când orizontul serii
stă ca un dragon nemilos şi albastru

Şi propria speranţă găsită mai adevărată mai limpede
în trăsăturile rudelor de grad secundar
care râd şi-ţi spun cum salvatorul lasă salvatului
cam tot ce lasă tatăl unui fiu
iar unele sărbători e bine să le aşteptăm 
în haine de gală
chiar dacă ele or să uite să vină

La ballade des gens heureux

Ne vom regăsi 
în fotografia sepia a pieţei
curată pahar 
prin oraşul aprins de jeratecul bujorilor
unde pietrişul roade iluziile şi tocul pantofilor
iar franjurile cortinei la final de spectacol
vor dansa asemenea artistelor de cabaret

Ne vom regăsi fără urme de eroism 
pe gulerele cămăşii
la orele de înfrângere publică 
aducând în obraji ceva din 
cea mai frumoasă amiază a lumii
când tăcerea de după rugăminţi
devine a doua piele a lucrurilor
iar luminile se condensează
în ochii unui animal ce priveşte templul
câteva secunde înaintea sacrificiului

Cinematograful

Cinematograful acela retro
în care eram doar noi
şi ne simţeam înstrăinaţi
de vocile personajelor 
când adevărul se retrăgea
din cuvintele lor 
în tăcerea noastră

Cinematograful acela retro
unde viteza de rulaj a peliculei 
demonstra cum există o parte a întregului
care nu se vede dar ţine laolaltă
toate celelalte fragmente

Cinematograful acela retro
din cartierul fagure 
unde se termină sau începe Europa
odată cu proiecţia aşteptării
care continuă 
şi nu oboseşte niciodată

La rupture

Stolul de păsări ostenit pe scheletul metalic
al stâlpilor de înaltă tensiune 
în mijlocul câmpiei friguroase
ca un mesager al visului ce va sosi
în nopţile următoare
când iubirea se termină brusc
fără degradări intermediare
asemeni unei perturbări
într-un sistem de numerotaţie

Te strădui să spui vorbe neutre 
ce vrei să le întârzii 
iar ele sosesc la timp
Totul devine un poligon
înaintea braţului şovăielnic
al unui aruncător de cuţite