Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Mihaela Filip
Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne, inimă precum a Ta
Să am doar dragoste în ea,
Ca să nu fiu aramă sunătoare,
Cât voi trăi în lumea asta mare.
Dă-mi hărnicia ce-o are o albină
Ce zboară ziua-ntreagă la stupină
Strângând polen din flori mereu...
Virtuți, la fel s-adun și eu.
Răbdarea unei stânci, dă-mi, Doamne,
Care, prin ierni și veri și toamne
Stă neclintită. Ploi și vânt
N-au doborât-o la pământ.
Mai dă-mi ceea ce un păianjen are:
Îndemânarea unei țesătoare.
Să pot să prind în pânza mea
Blândețea, rugăciunea și smerenia.
Dă-mi, Doamne, aripi, ca să pot zbura,
Să mă înalț în zbor precum o rândunea,
Să-Ți aduc ruga mea și-a celor ce se roagă
Întreaga zi și noaptea-ntreagă.
Iar când voi părăsi acest pământ
S-ajung în Raiul Tău Preasfânt.



.jpg)