Precum cornul inorogului (după Psalmul 91- În Casa Dreptății și cea mai mică flacără primește binecuvântarea arderii) Cu zece coarde cântă-mi, ba chiar cu alăuta, Când jertfa băuturii cu Mielul
POEZIE: Mihaela Filip
Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne, inimă precum a Ta
Să am doar dragoste în ea,
Ca să nu fiu aramă sunătoare,
Cât voi trăi în lumea asta mare.
Dă-mi hărnicia ce-o are o albină
Ce zboară ziua-ntreagă la stupină
Strângând polen din flori mereu...
Virtuți, la fel s-adun și eu.
Răbdarea unei stânci, dă-mi, Doamne,
Care, prin ierni și veri și toamne
Stă neclintită. Ploi și vânt
N-au doborât-o la pământ.
Mai dă-mi ceea ce un păianjen are:
Îndemânarea unei țesătoare.
Să pot să prind în pânza mea
Blândețea, rugăciunea și smerenia.
Dă-mi, Doamne, aripi, ca să pot zbura,
Să mă înalț în zbor precum o rândunea,
Să-Ți aduc ruga mea și-a celor ce se roagă
Întreaga zi și noaptea-ntreagă.
Iar când voi părăsi acest pământ
S-ajung în Raiul Tău Preasfânt.


