Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Nicoleta Enculescu
Brâncușiană
La MASA TĂCERII
A sufletului meu
m-am așezat
și ți-am scris,
sărutând,
în gând,
o floare...
COLOANA INFINITULUI
Se înălța spre tine,
Spre sufletul tău
Și te-ndemna
Să privești
Către mine.
POARTA SĂRUTULUI
m-a învățat,
apoi,
să te aștept -
Și te-am așteptat;
Să te gândesc,
Ca pe o floare,
Ca pe un crin -
Și te-am gândit:
Zbor alb pe-al Cerului senin.
Euharistie
Euharistie?
Cerul sângeriu,
Nor de alb și argintiu,
Steaua de la Răsărit,
Soarele cel mult iubit.
Sărutarea cea de Sus,
Mângâierea la apus:
Euharistie...
Lacrimă, Maică, Stăpână
Lacrimă, Maică, Stăpână,
Uitarea-mi este țărână...
Te privesc, te ador și te tor:
Ochiu-ți-Lumină, ochiul de foc
Asupră-mi, dulce, coboară,
Sufletu-mi, cu crini, înconjoară...
Lacrimă, Maică, Stăpână,
Uitarea-mi este pământ, este țărână...
Te privesc, te ador și îți zic:
Am greșit, am păcătuit, am greșit,
În mine e un gol, e... nimic...
Lacrimă, Maică, Stăpână,
Nimicul din mine-l fărâmă,
Și la oră din zi sau din noapte
S-aud rostind dulci șoapte
De dor, de iubire senină,
De mângâiere, de pace deplină...
„Pace ție, celui ce binevestești”
și crezi în cuvintele Maicii tale:
„Eu sunt cu voi
și nimeni împotriva voastră!”
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și tot văzduhul tresaltă-n bucurie,
Căci ea revarsă-n noi putere și tărie.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și tot omul vesel azi trăiește,
Căci ea Lumina Biruinței izvorăște.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Sub umbra ei, adăpostindu-ne, Te regăsim,
La jumătatea Postului cel Mare, mai sublim!
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și-n fața ei genunchi smerit plecăm,
Cu suflet tremurând o sărutăm...
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și-ndemn cu bunătate ai rostit:
„Ia-ți Crucea, fiule, urmează-Mi Mie!” -
La Viața cea de-a pururi Vie
Ne-ai răsădit, ne-ai înnoit!
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și pe ea, în chip dumnezeiesc,
Lumii-o arăți ca Semn Ceresc,
Semn de bucurie sfântă, dor și mântuire,
Ne-nvrednicește, Doamne, cu bună glăsuire,
Să ne-nchinăm, să o cinstim
Și-n veci de veci să o mărim!



.jpg)