Precum cornul inorogului (după Psalmul 91- În Casa Dreptății și cea mai mică flacără primește binecuvântarea arderii) Cu zece coarde cântă-mi, ba chiar cu alăuta, Când jertfa băuturii cu Mielul
POEZIE: Nicoleta Enculescu
Brâncușiană
La MASA TĂCERII
A sufletului meu
m-am așezat
și ți-am scris,
sărutând,
în gând,
o floare...
COLOANA INFINITULUI
Se înălța spre tine,
Spre sufletul tău
Și te-ndemna
Să privești
Către mine.
POARTA SĂRUTULUI
m-a învățat,
apoi,
să te aștept -
Și te-am așteptat;
Să te gândesc,
Ca pe o floare,
Ca pe un crin -
Și te-am gândit:
Zbor alb pe-al Cerului senin.
Euharistie
Euharistie?
Cerul sângeriu,
Nor de alb și argintiu,
Steaua de la Răsărit,
Soarele cel mult iubit.
Sărutarea cea de Sus,
Mângâierea la apus:
Euharistie...
Lacrimă, Maică, Stăpână
Lacrimă, Maică, Stăpână,
Uitarea-mi este țărână...
Te privesc, te ador și te tor:
Ochiu-ți-Lumină, ochiul de foc
Asupră-mi, dulce, coboară,
Sufletu-mi, cu crini, înconjoară...
Lacrimă, Maică, Stăpână,
Uitarea-mi este pământ, este țărână...
Te privesc, te ador și îți zic:
Am greșit, am păcătuit, am greșit,
În mine e un gol, e... nimic...
Lacrimă, Maică, Stăpână,
Nimicul din mine-l fărâmă,
Și la oră din zi sau din noapte
S-aud rostind dulci șoapte
De dor, de iubire senină,
De mângâiere, de pace deplină...
„Pace ție, celui ce binevestești”
și crezi în cuvintele Maicii tale:
„Eu sunt cu voi
și nimeni împotriva voastră!”
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și tot văzduhul tresaltă-n bucurie,
Căci ea revarsă-n noi putere și tărie.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și tot omul vesel azi trăiește,
Căci ea Lumina Biruinței izvorăște.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Sub umbra ei, adăpostindu-ne, Te regăsim,
La jumătatea Postului cel Mare, mai sublim!
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și-n fața ei genunchi smerit plecăm,
Cu suflet tremurând o sărutăm...
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și-ndemn cu bunătate ai rostit:
„Ia-ți Crucea, fiule, urmează-Mi Mie!” -
La Viața cea de-a pururi Vie
Ne-ai răsădit, ne-ai înnoit!
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne,
Și pe ea, în chip dumnezeiesc,
Lumii-o arăți ca Semn Ceresc,
Semn de bucurie sfântă, dor și mântuire,
Ne-nvrednicește, Doamne, cu bună glăsuire,
Să ne-nchinăm, să o cinstim
Și-n veci de veci să o mărim!


