Sf. Ier. Porfirie, Episcopul Gazei; Sf. Mc. Fotini Samarineanca (Canonul Mare)

Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei (†420) era de loc din Tesalonic şi a fost crescut în dreapta credinţă urmând cuvintelor Mântuitorului din Evanghelie. La 25 de ani a plecat în Egipt şi a mers în pustia Schitului, devenind monah. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune vreme de 5 ani. Din acest loc ascetic al Egiptului a mers la Ierusalim pentru a se închina la Sfintele Locuri. Aici a găsit un călugăr smerit din Asia Mică pe nume Marcu. Îmbolnăvindu-se, Sfântul Porfirie l-a trimis pe Marcu la Tesalonic pentru a împărţi averea sa săracilor. Marcu a împărţit o mare parte din avere săracilor şi lucrurile de preţ le-a vândut. Banii obţinuţi din vânzarea acestor bunuri i-a adus Sfântului Porfirie, care i-a împărţit săracilor. Pentru a se întreţine, a învăţat să facă corturi, urmând exemplul Sfântului Apostol Pavel. Prin cuvintele şi faptele sale i-a luminat pe cei care locuiau în Ţara Sfântă. Auzind de el Episcopul Ierusalimului, Ioan al II-lea (386- 417), l-a hirotonit preot încredinţându-i ascultarea de a avea grijă de Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Prin această ascultare, sfântul s-a vindecat de boala sa.

În timpul domniei împăratului Arcadie (395-408), Sfântul Porfirie a fost ales, la cererea clerului şi a poporului, Episcop al Gazei. Aici a trebuit să facă faţă provocărilor şi atacurilor venite din partea păgânilor majoritari în acest oraş. Cu ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur şi al împăratului Arcadie, Sfântul Porfirie a izbutit să-i liniştească pe păgânii din Gaza, iar cu sprijinul împărătesei Eudoxia a zidit o frumoasă biserică în acest oraş. Prin osteneala Sfântului Porfirie, în fiecare an, numărul creştinilor a crescut în Gaza.

La vârsta de 72 de ani, după 25 de ani de păstorire, în anul 420, la 26 februarie, Sfântul Porfirie s-a mutat la Domnul.

Tot în această zi o pomenim şi pe Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca. Ea este femeia samarineancă ce a vorbit cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos la fântâna lui Iacov. Această convorbire i-a schimbat viaţa, urmând cuvintelor lui Hristos. Mai târziu a fost numită de Hristos „Fotini”. Ea L-a vestit pe Hristos în Samaria, în toate oraşele de pe coasta sud-estică a Mării Mediterane ajungând până în oraşul Cartagina din nordul Africii. „Împreună cu cei şapte copii ai săi s-au încununat cu cununa muceniciei, în vremea lui Nero împăratul (54-68), în anul 66.”