Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului († 386), s-a născut pe timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Era de loc din părţile Ierusalimului. Când s-a desfăşurat primul Sinod
Sf. Mc. Hrisant şi Daria, Claudiu şi Ilaria; Sf. Mc. Marian diaconul
Sfântul Hrisant era fiul lui Polemon, un păgân de neam domnesc din Alexandria Egiptului, care a fost ridicat la demnitatea de senator de împăratul Numerian (283-284). De aceea Polemon s-a mutat la Roma, unde se afla Senatul Imperiului Roman. Polemon s-a străduit să ofere o educaţie aleasă fiului său. Hrisant a reuşit să-şi însuşească filosofia grecească şi să parcurgă textele marilor gânditori romani. El a descoperit, în căutările sale intelectuale, „dumnezeiasca înţelepciune cuprinsă în Sfintele Scripturi”. Hrisant a aprofundat studiul textelor biblice din Sfintele Evanghelii şi din Faptele Sfinţilor Apostoli. El şi l-a ales ca dascăl pe preotul Carpofor, „care era iscusit în dumnezeieştile Scripturi, trăind ascuns într-o peşteră din munţi. Şi a auzit de la el Cuvântul lui Dumnezeu şi taina credinţei creştineşti şi, povăţuit fiind de el, în scurtă vreme a primit Sfântul Botez. Şi atât s-a întărit în sfânta credinţă şi în dragostea lui Hristos, încât, la şapte zile după botezul său, Hrisant a şi început a propovădui la arătare, în popor, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (Proloagele).
Aflând tatăl său că propovăduieşte credinţa creştină, l-a închis în casă. Neputând să-l întoarcă de pe calea credinţei în Hristos, Polemon l-a însurat pe Hrisant cu o fecioară frumoasă păgână din Atena, pe nume Daria. Hrisant, plin de râvnă pentru credinţa în Hristos, a reuşit să o convertească la creştinism şi pe soţia sa, Daria, care a primit Sfântul Botez. „Şi doreau împreună, cu atâta înflăcărare, a sluji lui Hristos, încât au făcut legământ amândoi să trăiască în deplină feciorie. Deci şi-au împărţit multele lor avuţii săracilor și întorceau pe mulți la credinţa în Hristos, sfătuindu-i pe tineri la viaţa feciorească. Şi le zideau acestora case deosebite, ca nişte mănăstiri, case de tineri cu viaţă curată şi case de fecioare, miresele lui Hristos” (Proloagele). Văzând păgânii din Roma activitatea misionară a Sfinţilor Hrisant şi Daria, au mers la eparhul cetăţii, Celerin, şi s-au plâns de lucrarea lor de vestire a credinţei în Hristos. Eparhul a ordonat arestarea Sfinţilor Hrisant şi Daria. Ei au fost duşi înaintea tribunului Claudiu pentru a fi cercetaţi privind activitatea lor de vestire a credinţei creştine. Tribunul i-a supus chinurilor pentru a-i determina să părăsească credinţa în Hristos. Văzând tăria cu care Sfinţii Hrisant şi Daria suportă torturile, dar mai ales răspunsurile pline de înţelepciune pe care le dădeau în timpul interogatoriului, tribunul Claudiu alături de soţia sa Ilaria şi de cei doi fii ai lor, plus ostaşii săi au devenit creştini. Ajungând vestea la împărat despre aceste convertiri la creştinism, acesta a ordonat uciderea lor.
„Şi s-a sfârşit Claudiu fiind înecat în apă, iar ostaşii lui au fost ucişi, tăindu-li-se capetele. Deci, Hrisant şi Daria au primit şi ei moarte de mucenici, la 19 martie, în anul 283, fiind aruncaţi într-o groapă (sau peşteră) şi acoperiţi cu pământ de vii, mărturisind pe Hristos până la capăt. Moaştele lor au fost puse, pe vremea împărăţiei marelui Constantin, în catacombele de pe calea Salaria din Roma” (Proloagele). Sfânta Ilaria a fost ucisă prin spânzurare, iar fiii ei au fost decapitaţi. Aşa au luat cununa muceniciei aceşti martiri ai lui Hristos.





