Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Doina Stoica

POEZIE: Doina Stoica

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 20 August 2026

RĂSPUNS LA O ÎNTREBARE

Ia privește atent un fir de iarbă, 
o gâză, o broscuță,
o picătură de ploaie
căzută din cer, o stea pictată 
pe geam când e ger.
Ai nevoie de multă știință 
ca să pricepi măiastra lucrare 
a Celui mai Mare Bijutier?
Pune în pământ o sămânță, 
dă-i o picătură de apă și soare,
ai răbdare. După un timp, 
ca o sărbătoare, 
va crește și va înflori 
o frumoasă floare. 
Privește-o îndelung cu mirare
și vei găsi răspunsul la
întrebarea:
Ce este Dumnezeu?

 ACEASTĂ ZI DE DUMINICĂ

începe în ochii Sfintei Fecioare. 
În biserici, îngeri și oameni liturghisesc.
Îmbrăcată în același trup peticit
iau cu mine sarcina grea a prezentului.
Trec pe lângă o biserică, 
pe lângă altă biserică.
Mă opresc într-un pâlc de maci aflat între
un lan de grâu și o vie.
Aici, sub soarele fierbinte de vară se coace
Trupul și Sângele Domnului,
pâinea noastră cea de toate zilele și 
vinul care veselește inima omului.
E atâta pace, într-o lume în clocot, 
în această zi de duminică!

AMBELE LUMI

De la prima clipire a ochilor 
te-am văzut mamă, te-am văzut tată.
Te-am gustat pâine de la 
prima mușcătură a dinților, 
te-am băut apă de la prima sete
a gurii mele.

Te-am văzut cerule atât de 
adânc, ca o umbră a lui Dumnezeu 
așternută peste mine,
ca un semn uriaș de întrebare.

Te-am simțit soare de la prima 
rază intrată pe fereastra dinspre răsărit,
te-am auzit pasăre cântând
pe o floare de magnolie
în primăvara vieții. În lacrimi durere 
a curs, timp după timp.

Miere din adâncul grădinilor te-am gustat,
iar apoi durere peste durere, 
ca o repetată alungare din rai.
Târziu, am primit Cuvântul 
și nu l-am depărțit în silabe 
ca să-mi fie punte între bine și rău,
între afirmație, negație, 
trecut, prezent, viitor. 

Înoptândă va fi ultima zi 
începută în lumea aceasta
și sfârșită în cealaltă,
ambele lumi!

CA O ZĂPADĂ

„Mic eram între frații mei”,
Ei „erau buni și mari”, au învățat multă carte, 
au plecat prin lume departe să-și facă un nume. 
Doar eu am rămas  în casa părinților mei 
să am grijă de ei,
să culeg vara mușețelul, 
floarea de tei și floarea de soare,
să prășesc porumbul, să cresc animale, 
păsări, porumbei.
Frații mei erau frumoși ca merii în floare!
Acolo unde sunt știu ei oare că, 
părinții s-au mutat tăcuți, cu dor de ei 
sub ninsoare?