Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
POEZIE: Pr. Nicolae Stoia
ÎNTÂMPINAREA
Buimăcită şade luna
într-un strop de aşteptare,
dintre stele nu-i nici una
stau pitite după zare
și adastă înfrigurate
neştiind ce o să fie.
Zvon să fie de departe,
dinspre răsărit? Târzie,
vremea amuţită-n oră
mai tălăzuieşte-n clipe.
Doar o clipă meteoră
cearcă să se înfiripe,
să dea glas însă sfielnic
se întoarce iute-n taină.
Dinspre cerul târzielnic
alte graiuri nu se-ndeamnă.
Mută firea șopoteşte
ne-nţeleasă întrebare.
Numai gândul pribegeşte,
biet străin în altă zare.
Toate tac ca-ntr-o minune
fulguită peste lume; vine
zvon dinspre genune,
neștiut ca furul vine.
Dintr-un lan de calomfiri,
unul, cu voce-ndrăzneaţă,
agrăieşte întregii firi
de cu bună dimineaţă
şi, nesfiit, acelor treze
le spune-n rostire lină
iute să se-nveşmânteze
în straiele de lumină.