Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Pr. Nicolae Stoia
ÎNTÂMPINAREA
Buimăcită şade luna
într-un strop de aşteptare,
dintre stele nu-i nici una
stau pitite după zare
și adastă înfrigurate
neştiind ce o să fie.
Zvon să fie de departe,
dinspre răsărit? Târzie,
vremea amuţită-n oră
mai tălăzuieşte-n clipe.
Doar o clipă meteoră
cearcă să se înfiripe,
să dea glas însă sfielnic
se întoarce iute-n taină.
Dinspre cerul târzielnic
alte graiuri nu se-ndeamnă.
Mută firea șopoteşte
ne-nţeleasă întrebare.
Numai gândul pribegeşte,
biet străin în altă zare.
Toate tac ca-ntr-o minune
fulguită peste lume; vine
zvon dinspre genune,
neștiut ca furul vine.
Dintr-un lan de calomfiri,
unul, cu voce-ndrăzneaţă,
agrăieşte întregii firi
de cu bună dimineaţă
şi, nesfiit, acelor treze
le spune-n rostire lină
iute să se-nveşmânteze
în straiele de lumină.



.jpg)