Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Geanina Bîrlădeanu
Turnul de scăpare
(după Psalmul 93)
’Jungherea cea nedreaptă când pe sărman ucide
Și văduva o frânge de zidul răutății,
Vai, foc aprins în lampa stăpânului ce-nchide
Sprânceana cea păgână la Soarele Dreptății!
Nebuni fără de Lege, lui Iacov stă alcovul
Și-i cercetat tot pruncul prin scâncetele scurte!
Pe frunți de zei bolnave, Cezarul e procovul,
Cel ce-a sădit urechea cunoaște a Sa Curte!
La tronul făr’delegii, de-mi clatină piciorul
Și iadul își aprinde vulcanii plini de lavă,
Vin stoluri de putere, de-mi strig Judecătorul,
Lovind răuvoitorii, ca șahul pe o tablă!
Și-apoi îmi chem lăuta, chimval să-mi facă cordul
Căci tahicardic cântă: „Osana întru Domnul!”
Invitație la închinare
(după Psalmul 94)
E Împăratul oare ce-a luminat balconul
Cu ceruri de veșminte pe umeri de doctrine?
Ah, bucură-te-argilă că fericit e omul
De-i scris pe invitații: „acum te-aștept, creștine!”
Vai, criptă-os ce-mi mistui păcatu-n bătătură,
Să vii, să pleci genunchiul Acelui ce te strigă!
Învârtoșată minte, nu-ți intră din Scriptură
Vreun șarpe de-a lui Moise, la tine sub verigă?
De mi-aș găsi-n cămară când caut haina nunții
O lacrimă-a Iosiei după citirea Legii
Tu, Dulce-Primăvară, când dai scrisoarea morții
Fă-mi patul meu de suflet, mai alb sub trupul cergii!
De-n palme mai porți cuie, odihna Ta, pricină!
Iubirea nu-i Iubire de nu mă chemi la Cină!



.jpg)