Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
Un avion plin de speranță
Ce copil nu a visat măcar o dată să zboare? Ce copil nu a privit, tânjind, zborul păsărilor, dorindu-și să ajungă la fel de sus ca ele, să poată vedea tot pământul și tot cerul? Ce copil nu și-a făcut tot felul de visuri și închipuiri despre cum ar putea să aibă aripi care să îl poarte deasupra întregii lumi?
Ca orice copil care a avut aceste visuri este și Luna, personajul principal al cărții „Luna vrea să zboare” (Editura Panda), scrisă de Andreea Luțescu, una dintre puținele femei din lume ce au meseria de pilot-comandant de avion.
Andreea reală este, în poveste, Luna, fetița cu ochii azurii care dorește să ajungă sus, la cerul din a cărui culoare a împrumutat. Povestea începe cu venirea ei pe lume, într-o familie iubitoare și atentă să îi respecte pasiunile și unicitatea. Căci, încă de la început, Luna nu a fost atrasă, ca toate fetițele, de păpuși. Ea a fost altfel. Ea era fascinată de machete de avioane și de zborul lor pe cer.
Prietenia fetiței cu Inia, pasărea minunată care îi poposește într-o zi la fereastră, îi dezvăluie fetiței taina zborului: „Zbor pentru că, de fiecare dată când am căzut în gol, nu am fost singură, mama era acolo! Am sărit și am sărit până când, într-o zi, nu am mai avut nevoie să fiu salvată de nimeni!”
De multe ori, în cuvintele păsării minunate ni se pare că îi auzim pe mama sau pe tatăl Lunei încurajând-o și susținând-o să își atingă visul. Însă atribuirea acestor sfaturi și îndemnuri unei ființe mici, fragile, care a reușit să zboare, ajunge mai repede la cititori, mai ales la cei mici. Ei se pot identifica ușor cu temerile păsării, cu eșecurile și încercările ei repetate, iar la sfârșit, cu victoria zborului.
„Ei, bine, am încercat de multe ori și tot de atâtea ori am vrut să renunț, au fost dăți când am ajuns doar pe marginea cuibului și am renunțat (...). Uite, și acum mi-a fost puțin teamă să vin la tine, pentru că am văzut motanul pe canapea, dar uneori merită să faci imposibilul să devină posibil și să îți învingi frica.”
Povestea fetiței care a învățat din adolescență să piloteze avioane și elicoptere este despre puterea și curajul de a-ți urma visul și despre valoarea oamenilor care îți sunt alături și luptă să susțină visul tău. Este o poveste ce ne oferă un model demn de urmat, modelul unei fete ambițioase, muncitoare și determinate, care a reușit să își găsească și să își împlinească menirea: să zboare și să aducă și ea viață pe pământ.