Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Amintirea celor bune
Iată o poveste despre doi prieteni care mergeau împreună prin deşert.
La un moment dat, cei doi s-au certat şi unul dintre ei i-a dat celuilalt o palmă. Deşi îndurerat, cel care a primit palma nu a zis nimic, ci a scris pe nisip: "Astăzi, prietenul meu cel mai bun mi-a dat o palmă". Au continuat să meargă până au ajuns la o oază, unde au hotărât să se oprească pentru a se răcori. Cel care fusese pălmuit era să se înece, dar prietenul său l-a salvat. După ce şi-a revenit, a scris pe o piatră: "Astăzi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viaţa". Atunci, cel care îi dăduse palma, dar îi şi salvase viaţa l-a întrebat: "După ce te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce aşa?". Prietenul i-a răspuns: "Când cineva ne răneşte, trebuie să scriem pe nisip, unde vântul uitării le poate şterge pe toate. Dar când cineva ne face un bine, trebuie să săpăm această amintire în piatră, de unde nici un vânt nu o poate şterge vreodată".
