Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Barza şi privighetoarea
Se spune că un împărat avea o barză şi o privighetoare, care mergeau la plimbare împreună. Seara se reîntorceau acasă. Odată, le-a apucat noaptea în pădure. Barza i-a spus privighetoarei:
- Surioară, dacă tot rămânem în noaptea asta aici, nu vrei să învăţăm şi noi cântecele pe care le auzim? - Bine, i-a răspuns privighetoarea, învaţă tu acum, seara, căci sunt obosită şi mă culc, iar când îţi vine somnul, să mă trezeşti, să învăţ şi eu măcar unul. Privighetoarea a adormit. Dar biata barză nu auzea decât orăcăitul broaştelor. Celelalte sunete se pierduseră în zgomotul lor asurzitor. Barza nu auzi nimic altceva şi, plictisită, nici măcar cântecul broaştelor nu-l învăţă bine. Înspre miezul nopţii, obosi, aşa că o trezi pe privighetoare. Dar nici nu adormise barza, că broaştele încetară şi păsările începură să cânte. Privighetoarea le învăţă toate cântecele. Dimineaţa, se înapoiară la palat. Dar ce diferenţă între cântecele lor! De ruşine, barza s-a hotărât să nu lase să-i scape nici o broască, şi se spune că de aceea le prigoneşte atât de mult. (după Legendele faunei, ediţie critică de Tony Brill, Editura „Grai şi suflet - cultura naţională“, Bucureşti, 1994)
