Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Barza şi privighetoarea

Barza şi privighetoarea

Un articol de: Ana Pascu - 21 Martie 2009

Se spune că un împărat avea o barză şi o privighetoare, care mergeau la plimbare împreună. Seara se reîntorceau acasă. Odată, le-a apucat noaptea în pădure. Barza i-a spus privighetoarei:

- Surioară, dacă tot rămânem în noaptea asta aici, nu vrei să învăţăm şi noi cântecele pe care le auzim?

- Bine, i-a răspuns privighetoarea, învaţă tu acum, seara, căci sunt obosită şi mă culc, iar când îţi vine somnul, să mă trezeşti, să învăţ şi eu măcar unul.

Privighetoarea a adormit. Dar biata barză nu auzea decât orăcăitul broaştelor. Celelalte sunete se pierduseră în zgomotul lor asurzitor. Barza nu auzi nimic altceva şi, plictisită, nici măcar cântecul broaştelor nu-l învăţă bine. Înspre miezul nopţii, obosi, aşa că o trezi pe privighetoare. Dar nici nu adormise barza, că broaştele încetară şi păsările începură să cânte. Privighetoarea le învăţă toate cântecele.

Dimineaţa, se înapoiară la palat. Dar ce diferenţă între cântecele lor! De ruşine, barza s-a hotărât să nu lase să-i scape nici o broască, şi se spune că de aceea le prigoneşte atât de mult. (după Legendele faunei, ediţie critică de Tony Brill, Editura „Grai şi suflet - cultura naţională“, Bucureşti, 1994)