Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Bucuria Învierii
Dragi copii, iată că Domnul ne-a ajutat să trecem Postul Mare şi să întâmpinăm Învierea Mântuitorului Iisus Hristos cu pace şi bucurie, lăudând Învierea Lui, "că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat".
În viaţa noastră de creştini, nici un moment şi nici o sărbătoare din an nu sunt atât de aşteptate ca Noaptea Sfintelor Paşti, Noaptea Învierii. Şi este firesc acest lucru, căci în această noapte Îl cunoaştem pe Dumnezeu Cel plin de iubire, Care nu Şi-a cruţat Fiul pentru a ne putea rechema de la moarte la viaţă. În miez de noapte, uniţi în rugăciune, aşteptând din toată inima glasul care să ne cheme pentru a lua Lumina Sfântă, să-L primim şi să-L lăsăm pe Hristos să intre şi în sufletul nostru. Să nu uităm că, pe Cruce şi prin Învierea Lui, Hristos ne dăruieşte şi nouă puterea de a ierta şi ne cere să iertăm. Apoi ne dăruieşte puterea de a iubi, căci să nu uităm de câte ori îi îndeamnă şi pe Apostoli: "Să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii" (Ioan 13, 34-35). Din mormânt a izvorât iertarea pentru noi şi moartea nu a putut cuprinde iubirea jertfelnică a lui Hristos. Deci să credem în iubirea şi în iertarea Lui şi să ne rugăm să le primim. Să nu Îl uităm pe Domnul şi să fim siguri că, în cel care ne este aproape şi aşteaptă de la noi un pahar de apă, o bucată de pâine, o privire blândă, un gând bun, o rugăciune sau o mână întinsă, de fapt, Hristos este Cel Care primeşte toate acestea. Vă doresc să întâmpinaţi Învierea Domnului cu multă bucurie, în biserică, la Slujba Învierii, primind Lumina şi nelăsând-o să se stingă în sufletele voastre şi cântând "Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pe moarte călcând, şi celor din mormânturi Viaţă dăruindu-le".