Caii-lui-Sântoader

Să vă spun o poveste foarte veche.

Cică nişte fete s-au adunat, în postul mare, la o şezătoare. Pe când torceau şi râdeau, au intrat în casă nouă feciori necunoscuţi, frumoşi, dar cu dinţii cam laţi.

Feciorii încep să glumească, să povestească, iau fetele la joc... Una dintre ele, mai ruşinoasă, stătea cu ochii în pământ şi nu juca. La un moment dat, observă că unul dintre ei avea o coadă de cal vârâtă în cizmă. „Aoleu, se gândeşte, ăştia sunt caii-lui-Sântoader! Ce mă fac acum?“

Sora ei era şi ea acolo. Îi şopteşte să plece acasă, sora nu vrea. Prea se distra bine! Atunci fata a început să toarcă mai repede. Torcea şi murmura:

- Folomoc în foc! Guşă după uşă! Hai, soro, acasă! Folomoc în foc! Guşă după uşă! Hai, soro, acasă!

Şi arunca câte un ghemotoc de câlţi din caier în foc, ca să-l isprăvească mai repede.

Surorile erau gata de plecare, dar celelalte nu le lăsau să plece, nici feciorii. Fata le-a arătat furca goală şi le-a spus:

- Mă duc acasă să-mi mai aduc de lucru, ne întoarcem!

Feciorii nu le credeau. Până la urmă, le-au spus:

- Vă lăsăm să plecaţi, dacă înnodaţi capetele brăcirilor, un capăt îl ţinem noi, celălalt îl ţineţi voi!

Fetele au acceptat, numai să plece. Au ajuns acasă şi i-au povestit mamei toată întâmplarea. Mama a încuiat uşa şi le-a poruncit fetelor să întoarcă toate obiectele cu gura în jos. Fetele le-au întors, apoi s-au culcat repede.

Sântoaderii le-au pedepsit pe fete cum au ştiut ei, apoi au pornit, pe urma brăcirilor, până la cele două surori. Cum uşa era încuiată, au început să strige obiectele, să le deschidă uşa. Fiind întoarse, obiectele nu le-au răspuns.

Femeia avea un hârb de oală sub pat şi uitase să-l întoarcă. Sântoaderii au strigat:

- Ciobule de sub pat, deschide uşa!

Ciobul a plecat spre uşă. Mama a strigat:

- Pilă din grindă, sari şi sparge ciobul, că-i nemernic!

Pila a sărit peste ciob şi l-a spart. Sântoaderii nu au putut intra şi fetele au scăpat.