Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Călătorie în lumea poveştilor
După o zi lungă de joacă, Ana, îmbrăcată în pijămăluţe, se duce în camera ei, cu Moş Ene pe la gene, care i-a închis ochişorii destul de repede. Fetiţa auzi foşnetul pădurii, glasul frunzelor din „Pădurea Poveştilor“. O zână bună venise să o ia în lumea basmelor.
Cuprinsă de bucurie, călare pe aripile gândului, zburând sus de tot, s-a oprit la Scufiţa Roşie, care a însoţit-o până la Bunicuţa. Ana a salutat-o pe Bunicuţa respectuos, cum învăţase la şcoală, apoi se aşeză pe pat, lângă bătrână. Ana o întrebă: -Bunicuţo, eşti bolnavă? -Am fost bolnavă până mi-a adus Scufiţa medicamente. -Trebuie să ai grijă de sănătatea dumitale! îi mai spuse fetiţa. Bătrâna o întrebă, la rândul ei, dacă este elevă, iar fetiţa îi spuse la ce şcoală învaţă ea. Apoi, fetiţa şi-a luat la revedere şi a pornit pe potecuţă. A ajuns pe un lac, la Răţuşca cea urâtă. Ana a recunoscut-o repede şi s-a apropiat de ea: -Răţuşco, de ce plângi? -Plâng, pentru că nimănui nu-i place de mine! -Nu-i adevărat, eşti îndrăgită de toţi copiii care au citit povestea ta. Eu te îndemn să nu-ţi pierzi încrederea în tine, căci ai calităţi interioare şi frumuseţea de acolo vine, din suflet... Pe cerul plumburiu apăru o rândunică, care o ducea pe aripi pe Degeţica. Ea o însoţi pe Ana pe un câmp pe flori. Degeţica şi-a ales o floare albă, în care stătea un spiriduş, cu care se căsătoarea. Ana nimerise la nunta lor. Se adunaseră păsărele să cânte, dar de undeva, de departe, se auzea un ecou: - Ana, trezeşte-te ! Ana, trezeşte-te! Era mama, care o trimitea la şcoală. Ce vis interesant şi plăcut a avut! Parcă ar fi vrut să mai stea, să vadă invitaţii de la nunta Degeţicăi.... (Petronela Moraru)
