Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Câte ceva despre tot felul de încălţări
- Ciubotele erau un fel de cizme cu tureac moale, fără forma piciorului, putând fi încălţate şi pe dreptul, şi pe stângul.
- Sabotul e scobit dintr-o bucată de lemn; a apărut în secolul al XV-lea şi s-a purtat mult în Franţa, Flandra şi Ţările de Jos, Germania, Danemarca. - Geta sunt încălţări japoneze cu talpă de lemn; sub talpă sunt prinse două scândurele. Două cureluşe de piele sau din pânză, unite astfel încât să despartă degetul mare de celelalte, ţin piciorul în papuc. Se poartă cu tabi, un fel de şosete cu un deget. - Cavalerii îmbrăcaţi în armură aveau şi încălţări din fier, cu vârf lung, ca să rănească caii duşmanilor, şi cu pinteni pentru calul propriu. - În Antichitate, actorii greci purtau pe scenă coţurni cu talpă foarte groasă de lemn, ca să pară mai înalţi.
