Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Câteva cuvinte despre Sfântul Vasile cel Mare
S-a născut în Capadocia, în secolul al IV-lea după Hristos. A făcut studii strălucite de filosofie, matematică şi astronomie în Cezareea, Bizanţ şi în Atena. În Atena s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie din Nazianz. Se spune că atunci când Sfântul s-a botezat, un fulger de foc s-a pogorât asupra apei şi din el a ţâşnit un porumbel care s-a scufundat în apă, tulburând-o, apoi s-a ridicat la cer.
După un an de la Sfântul Botez s-a dus în Antiohia, unde Arhiepiscopul Meletie l-a hirotonit diacon, şi după o vreme s-a întors în Cezareea. Arhiepiscopului Leontie al Cezareei i s-a descoperit că Sfântul Vasile îl va urma la conducerea Bisericii şi l-a păstrat pe lângă sine.
La moartea arhiepiscopului Leontie, Sfântul Vasile a fost ales să-l urmeze, dar s-a simţit nevrednic de această cinste şi a fugit. Din pricina noului arhiepiscop, Eusebiu, Sfântul Vasile şi prietenul său, Sfântul Grigorie, s-au retras împreună mulţi ani în pustia Pontului.
Mai târziu Sfântul Vasile şi Sfântul Grigorie s-au reîntors în lume, să apere dreapta credinţă de erezii. Sfântul Vasile s-a întors la Cezareea, Sfântul Grigorie a plecat în Nazianz. După moartea arhiepiscopului Eusebiu, Sfântul Vasile a fost ales arhiepiscop. A dus o viaţă smerită, cu nevoinţă şi rugăciune, dedicându-se slujirii celor aflaţi în nevoi. Pentru predicile şi lucrările sale pline de înţelepciune este considerat unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii.



