Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
Ce este nedeia?
Doenel Vulc din Ţara Haţegului ne povesteşte despre nedeie: „Mai întâi, nedeia s-a ţinut datorită religiei. Îi zice şi praznic. În Banat îi zice rugă. Atuncea se făcea mâncare multă, ca să vină neamurile. Care avea neamuri multe, făcea în oală mare de pămînt. Oală de praznic! Într-aia băgau varză, slănină... Sângerete, cum facem aicea... Veneau neamurile din satele din jur. Trebuia să-i pui la masă, să se bucure de întâlnire. Cu ocazia asta se-ntâlneau mai mult, la nedeie. Dar întâi se duceau la biserică. După ce se ospătau acasă, dacă erau tineri, veneau la horă. Acolo era muzică, fie clarinet, fie alăută, fluier... După ce mergeai la horă, se termina.
Cred că în unele localităţi, chiar de-aicea, din valea Haţegului, Lunca Cernii, Negoiu, cred că nedeia se ţinea undeva pe deal. Că sunt dealuri şi munţi cu denumirea de Vârful Nedeii. Mi se pare că aicea chiar, la Munţii Ţarcului, este-un vârf care se cheamă Vârful Nedeii. Nume dat de păstori. Şi acolo ştiam că păstorii fac nedeia asta. Taie miel şi-l coc în jăratic. Cu ocazia asta se face mâncarea asta specifică, de miel tăiat, se scot, mă rog, măruntaiele, şi-apoi se umple cu condimente: sare, usturoi, ardei. Apoi se punea, cu piele cu tot, în jăratic, şi stătea acolo pânâ se cocea“.