Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Cine L-a întâmpinat pe Domnul?
Săptămâna trecută am sărbătorit Întâmpinarea Domnului. Ştii ce eveniment s-a petrecut atunci şi de ce sărbatoarea se numeşte astfel?
Ei bine, este vorba despre un moment din viaţa lui Hristos-Copil: pe când era un bebeluş de numai 40 de zile, Maica Lui L-a adus la templu, pentru că aşa era obiceiul la evrei când se năştea un băiat. Păstrăm şi noi acest obicei astăzi, căci copiii se botează după 40 de zile de la naştere! Aşa cum ne arată icoana sărbătorii, Hristos este adus la templu de Maica Domnului şi de dreptul Iosif, care ţine în mână două turturele (darul pentru templu). Hristos este întâmpinat de bătrânul Simeon şi de proorociţa Ana. Cine erau ei? Simeon era un om care-l slujise toată viaţa pe Dumnezeu. Avea peste 300 de ani. Dar cum ajunsese să trăiască atât de mult? Îngerul Domnului îi făcuse cândva o descoperire extraordinară, şi anume că avea să trăiască până când va vedea împlinită profeţia din Vechiul Testament despre Fecioara care va naşte prunc. Lunga lui viaţă fusese o aşteptare permanentă până în această zi, când L-a ţinut în braţe pe Dumnezeu făcut Copil. Bucuria lui nemărginită a fost cuprinsă într-un strigăt de laudă: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta.“ Recunoşti aceste cuvinte, nu? Le auzi cântate de fiecare dată la Vecernie. Proorociţa Ana era şi ea foarte bătrână. Trăia de mulţi ani la templu în post şi rugăciune şi proorocea despre venirea lui Hristos. În multe icoane, proorociţa Ana ţine în mână un pergament pe care scrie: „Cel ce a unit cerul şi pământul“. Cel ce le-a unit a fost Hristos, Dumnezeu, Care a coborât cerurile pe pământ prin naşterea Lui. Iar pământul bătrân de zile, asemenea bătrânilor Simeon şi Ana, a ştiut că aşteptarea cea lungă a meritat.
