Comori curate şi necurate

Muncind din greu la pământ, cu recolta pândită de secetă sau de inundaţii, ameninţaţi de boli, necazuri sau războaie, oamenii au visat întotdeauna să se îmbogăţească peste noapte, crezând că aşa vor scăpa de greutăţile vieţii. Însă creştinii îi învaţă pe copii că există comori pământeşti, dar şi comori cereşti şi că acolo unde este comoara ta este şi inima ta…

Cine nu a auzit că în pământ sunt ascunse comori? Şi chiar sunt! S-au descoperit tezaure alcătuite din obiecte de aur şi argint, încrustate cu pietre preţioase, bani de aur… Şi cine nu a auzit de comoara lui Decebal?

Pretutindeni unde sunt ruine ale unor cetăţi, sunt şi multe legende despre comori. Se crede că şi-au îngropat averea, în momente grele, împăraţi, haiduci, hoţi, oameni plecaţi în bejenie din cauza războaielor, care au sperat că se vor întoarce şi că o vor scoate de acolo. Pe acele vremuri nu existau bănci, unde să ţii banii în siguranţă. Pământul era cea mai bună ascuzătoare…

În judeţul Hunedoara, unde se află ruinele celor două capitale, Sarmizegetusa şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana, legendele sunt încă vii. Despre turnul de pază din comuna Sântămăria Orlea, din Ţara Haţegului, se spune că, în steiul de piatră pe care este zidit, se află ascuns un palat plin de bogăţii. O dată pe an, în noaptea de Înviere, uşile se deschid singure, dar trebuie să fii atent să ieşi la timp. Un om a intrat şi, cu ochii după aur, a uitat să iasă. Porţile palatului s-au închis şi a rămas înăuntru un an.

Cine găseşte comori să facă şi fapte bune

Cică banii au fost făcuţi la început de Dumnezeu, dar apoi i-a dat necuratului, să-i facă el în continuare. Banii făcuţi de Dumnezeu sunt curaţi, ceilalţi, nu.

Şi comorile sunt curate dacă oamenii le-au îngropat cu gând curat: cine le găseşte să le folosească, dar să facă şi fapte bune. Alte comori sunt necurate, căci stăpânii lor au preferat să le dea necuratului decât să-i lase pe alţii să le ia. Acelea nu aduc nici un folos. În nordul ţării, bătrânii încă le mai spun copiilor poveşti cu haiducul Pintea Viteazul, care lua bani de la bogaţi şi îi dădea săracilor. Se spune că au rămas de la ei trei butoaie cu bani de aur, de argint şi de aramă, într-o pivniţă sub pământ. Dar cine lua de acolo trebuia să împartă şi la săraci, dacă nu, banii îi erau luaţi înapoi.

Comorile se arată prin arderea unei flăcări deasupra lor. După cum ard, ştii dacă e o comoară curată sau necurată. Cele necurate ard înainte de miezul nopţii, cu flacără albăstruie, când duhurile necurate umblă libere, cele curate - după miezul nopţii, după ce cântă cocoşii, cu pară gălbuie sau alburie. Ele nu ard mereu, ci numai în zilele dinspre marile sărbători: Crăciun, Sfântul Vasile, Bobotează, Sfintele Paşte, Sfântul George, Înălţarea Domnului şi Rusalii.

Paznicul comorilor

Comorile sunt păzite de Ştima-Banilor. Este o făptură ciudată, care ştie unde sunt ascunse toate comorile şi cui îi sunt hărăzite. Astfel, se spune că banii sunt meniţi unora şi, dacă altcineva îi ia cu forţa, banii se duc singuri înapoi, la stăpânul lor.

Ştima-Banilor se arată în multe chipuri: de pisică, cocoş, găină, câine, lup, urs, dar, de cele mai multe ori, se arată ca o femeie foarte înaltă, cu părul despletit şi lung până la călcâie, cu ochi mari şi roşii, faţă albă, îmbrăcată într-o cămaşă lungă până la călcâie. Dacă comoara e curată, se arată ca o fată frumoasă în cămaşă lungă, albă, iar dacă e necurată, se arată cu un chip înspăimântător, astfel încât cel dornic de avere să ştie că nu e bine să ia banii. Nu se arată oricui, ci celor care sapă o comoară.

Dacă a găsit o comoară curată, omul trebuie să arunce o haină de pe el în faţa Ştimei şi să jure că va folosi o parte din bani pentru zidirea unei şcoli, biserici, va face un pod sau o fântână, va da săracilor. Atunci, Ştima îl lasă să o ia. Dacă vrea să o ia cu gând rău, Ştima-Banilor afundă comoara în miezul pământului, îşi ia o înfăţişare urâtă şi îl loveşte până îl alungă. Iar dacă omul a jurat şi nu se ţine de cuvânt, se spune că Ştima îi omoară vitele şi nu se lasă până când omul nu îşi respectă cuvântul.

Dacă comoara este necurată, Ştima-Banilor nu îl lasă pe om să o ia până nu îi promite că va aduce ca jertfă, pentru iertarea păcatelor celui care a îngropat-o, ce are mai scump în familie: nevasta sau copilul.

Cică unii au aflat şi cum pot să ia o comoară necurată: se duc şi înconjoară flacăra care arde, înţepând pământul în cerc, apoi înfig cuţitul în mijloc. Cică pământul se crapă şi se aude glasul Ştimei, întrebându-i ce vor. Nu privesc spre Ştimă şi tac chitic, altfel Ştima capătă putere asupra lor şi îi izgoneşte. Aşteaptă până se apropie Ştima şi o lovesc cu mâna stângă îndărăt, fără să se uite, apoi pleacă, lăsând cuţitul acolo şi jurând că vor folosi o parte din bani pentru a face bine, tot fără să se uite înapoi. Ştima părăseşte comoara, căci nu mai are ce să le facă. Oamenii se întorc în a treia zi şi iau comoara, dar lasă câţiva bani în locul ei şi nu mai astupă locul.

Se mai zice că, pe vremuri, Ştima-Banilor se arăta şi oamenilor drepţi şi îi îndemna să o lovească. Oamenii, cu inimă bună, nu voiau. Dacă cedau la rugăminţile ei, ea lăsa banii şi dispărea. Era modul ei de a-i răsplăti pe nevoiaşii credincioşi. Dar oamenii înţelepţi din sate de obicei nu se lăsau păcăliţi: îşi făceau cruce, ca în faţa oricărei arătări de pe lumea cealaltă, şi Ştima-Banilor dispărea.

Şi azi avem căutători de comori…

Căutătorii de comori de astăzi s-au modernizat. Nu mai aşteaptă să vadă de sărbători cum ard comorile, ci se folosesc de detectoare de metale aduse din străinătate. În ultimii ani, au răscolit pământul în Munţii Orăştiei, la ruinele Sarmizegetusei dacice. Au dus în străinătate comorile găsite: brăţări de aur, bani... Şi e păcat. Aceste obiecte sunt comori ale noastre nu atât pentru că sunt din aur, ci pentru că ne spun o poveste adevărată despre trecut.

Adevăratele comori…

Dacă îi întrebi, oamenii înţelepţi îţi răspund că adevăratele comori sunt dragostea, familia şi sănătatea, înţelepciunea, bunătatea, omenia, generozitatea… Să ajuţi un om aflat în necaz, să spui o vorbă bună unui om necăjit, să înveţi să ierţi şi să ceri iertare, la rândul tău. Iată comori pe care oricine le are la îndemână! Nu ne rămâne decât să le folosim, căci aceste comori nu dispar niciodată, dimpotrivă, se tot adună…

▲ Ştiaţi că…

- Tezaurul de la Pietroasa este una dintre cele mai importante descoperiri arheologice? A fost găsit de doi ţărani care scoteau piatră. Era format din 22 de piese grele de aur, din care au fost recuperate doar 12 piese: platouri, patere, fibule, căni, colane din aur şi pietre preţioase. Tezaurul a primit un nume luat parcă din poveşti: „Cloşca cu puii de aur“. Este expus la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. Se crede că tezaurul a aparţinut vizigoţilor sau ostrogoţilor, popoare migratoare de neam germanic, şi a fost ascuns în pământ acum 1.600 de ani.

▲ Află mai mult

FIBULĂ: agrafă din metal preţios, frumos împodobită, folosită la prinderea veşmintelor în Antichitate;

COLAN: podoabă de aur şi argint purtată la gât; colier;

PATERĂ: platou mic, asemănător unei farfurii.

▲ Vorbe şi proverbe…

Banul e biciul dracului.

Omul învăţat şi necinstit e ca belciugul de aur la râtul porcului.

Mâna meşteşugarului e suflată cu aur.

Mai bine sărac şi curat, decât bogat şi cu păcat. (din I. A. ZANNE, Proverbele românilor, SCARA, Asociaţia Română pentru Cultură şi Ortodoxie, Bucureşti, 2004)

Ghici ghicitoarea mea

La minte cald,

La mână rece,

Îmi schimb stăpânii,

Ca vai de ei,

Şi n-am odihnă

Nici în pământ. (banul)