Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
24 Noi, 2024
Darul lui Dumnezeu
Într-o zi, Dumnezeu a vrut să facă un dar deosebit unei flori de pe pământ. Darul însemna a fi floarea care să simbolizeze revenirea la viaţă. Pentru aceasta, Dumnezeu trimise unul dintre îngerii săi buni să aducă floarea pe care o va crede el că este mai specială, pentru a primi acest dar. De undeva, nevăzut, şi un înger dintre cei răi auzi de gândul lui Dumnezeu. El dădu fuga pe pământ anunţând toate florile de alegerea ce urma să se facă. Dar acesta nu era un lucru rău. Cu toţii ştim că trebuie să ne pregătim pentru orice fel de întrecere, iar aceasta era o întrecere între flori. Îngerul cel rău nu s-a mulţumit doar să anunţe venirea îngerului bun, ci a început să şoptească fiecărei flori în parte că ea va fi cea aleasă, pentru că ea este cea mai frumoasă, cea mai specială. Fiecare floare se credea deosebită. Nici una nu gândea că această ambiţie o va costa viaţa - atât cât poate fi viaţa unei flori. Coborând din Cer pe pământ, îngerul s-a oprit în faţa trandafirului care-şi deschidea cu mândrie petalele.
- Ce floare frumoasă! Auuu!!! Ce păcat că înţeapă! exclamă el şi merse mai departe. Aşa a ajuns la crin, care-şi legăna cu mândrie cupa plină de miresme. - Vai, ce alb imaculat, ce parfum! Cred că mă adoarme! zise îngerul şi plecă mai departe. Astfel trecu pe la toate florile de pe pământ fără a se putea hotărî pe care să o ducă lui Dumnezeu, pentru că nu se îndura să rupă vreuna dintre ele. Spre prânz, tocmai când ajunsese în dreptul ghiocelului, pe care abia acum soarele începuse să-l mângâie şi pe care îngerul cel rău nici nu îl luase în seamă, îngerul cel bun se opri şi spuse: - Vai, ce floare mică, plăpândă şi smerită! Pentru curajul ei de a învinge stăpânirea iernii, ar merita să primească darul lui Dumnezeu. Auzind acestea, îngerul cel rău făcu în aşa fel că o suflare rece de vânt frânse tulpina plăpândului ghiocel. Întristat, îngerul cel bun luă ghiocelul şi îl duse la Dumnezeu. Bunul Dumnezeu, cunoscând dragostea ghiocelului pentru lumina şi căldura care-l ajută să învingă gerul iernii, precum şi modestia lui care se vede din plecarea sa smerită, i-a dăruit să fie floarea care simbolizează revenirea la viaţă - reînvierea naturii. Andreea Barbarie (clasa a VIII-a) şi Raluca Cotoi (clasa a VII-a), Parohia Bălteni, judeţul Vâlcea
