Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Pagina copiilor David şi Goliat

David şi Goliat

Data: 17 Iun, 2007

Biblia ne povesteşte despre poporul israeliţilor ocrotiţi de Dumnezeu, care a fost atacat de un neam razboinic şi crud. Cele doua armate stăteau faţă în faţă, aşteptând lupta. Dintre filisteni - căci aşa se numeau duşmanii israeliţilor - a ieşit un luptător cum nimeni nu mai văzuse, un adevărat uriaş, cu o suliţă imensă în mână, cu platoşă şi scut, şi cu un coif de aramă. Numele său era Goliat - uriaşul neînvins. Şi Goliat a început să strige la oştenii israeliţi, înfricoşaţi deja de statura lui impunătoare:

„Hei, fricoşilor, alegeţi un bărbat adevărat dintre voi şi să vină acela să se lupte cu mine! De mă va doborî, noi toţi vom fi învinşi şi vă vom lăsa în pace. Dar dacă eu îl voi învinge, atunci veţi fi robii noştri şi ne veţi sluji nouă! Haideţi, laşilor, nu are nimeni curaj?“ Dar nici unul nu cuteză să iasă în faţă şi să se lupte cu monstrul acela.

David vrea să lupte singur

Însă, David, un tânăr simplu şi credincios, veni chiar atunci în tabăra israeliţilor, la fraţii săi mai mari. El era păstor şi păzea în fiecare zi oile tatălui său, iar atunci când vreun animal sălbatic ataca turma, David nu se pierdea cu firea, ci azvârlea pietre cu praştia sa până ce alunga fiara. Era, însă, prea tânăr pentru luptă şi de aceea nu era încă soldat. Dar auzind David botjocurile lui Goliat, a ieşit în faţa armatei pentru a se lupta cu el.

Văzându-l atât de tânăr şi fără arme, Goliat îl privi cu dispreţ şi îi strigă:

„Cum îndrăzneşti să vii să te lupti cu mine, păstorule? Te văd cu un toiag şi cu pietre în desagă, ce crezi că eu sunt câine, să mă alungi astfel?“

„Eşti mai rău decât un câine, om rău şi fără credinţă“, i-a răspuns David. „Tu vii împotriva mea şi a neamului meu cu război, dar Dumnezeu este de partea mea şi eu te voi birui!“

David învinge, ajutat de Dumnezeu

Amândoi s-au repezit unul spre celălalt, Goliat ridicând ameninţător lancea sa, gata să-l sfărâme pe micul David dintr-o lovitură. Dar acesta nu s-a speriat şi iute şi-a scos din traistă praştia pe care o purta mereu la câmp, înşfăcă o piatră şi învârtind cu putere praştia deasupra capului său, slobozi dintr-o dată piatra, care, zburând, îl lovi pe Goliat drept în frunte.

Uriaşul s-a prăbuşit dintr-o dată, fără suflare, la picioarele lui David. Uimiţi, filistenii au fugit care încotro, temându-se de israeliţii care acum strigau de bucurie. David a avut curaj şi încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Chiar dacă Goliat era un războinic puternic şi viteaz, tânărul David l-a biruit, căci dreptatea era de partea sa, fiindcă „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har!“