Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
De ce nu au caii coarne?
O legendă veche spune că, odinioară, caii au avut coarne, dar le-au pierdut din cauza lăcomiei. Cică, pe vremea lui Noe, aveau o mândreţe de coarne, dar nu aveau dinţi pe falca de sus. Şi, pentru că erau nesătui, mâncau de unde apucau, dar iarba cea mai măruntă şi mai fragedă nu o puteau rupe. Vacile şi boii aveau dinţi, dar nu aveau coarne şi tare mult îşi doreau!
S-au sfătuit caii ce să facă şi au trimis nişte delegaţi la boi, oferindu-le coarnele, dacă le dau dinţii de sus. Şi se pare că boii au fost de acord… (repovestire după Legendele faunei, antologie de Tony BRILL, Editura Grai şi suflet - Cultura naţională, Bucureşti, 1994)
