Despre începuturile sfintelor icoane

Nu cred să existe vreo casă de creştin ortodox în România în care să nu fie măcar o icoană! Povestea icoanelor începe încă din timpul vieţii Domnului Hristos, Care i-a dăruit regelui Abgar al Edessei imaginea Chipului Său, întipărită pe o năframă. Apoi, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a pictat chipul Maicii Domnului... Apostolii ne-au lăsat mărturie nu numai ceea ce au auzit, ci şi ceea ce au văzut: Chipul Domnului, al Maicii Sale şi chipurile apostolilor. Iar creştinii au iubit sfintele icoane pentru că prin ele comunică mai uşor cu Dumnezeu şi sfinţii Săi. Şi ce altceva decât o legătură vie cu Domnul îşi doreşte orice creştin?

Icoanele în viaţa noastră

Icoanele ne însoţesc pe noi, creştinii ortodocşi, de-a lungul întregii vieţi. În vechime, când icoanele erau rare şi foarte scumpe, creştinii se străduiau să aibă măcar o icoană în casă. Când se măritau, fetele primeau o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, care să ocrotească noua familie. Copiii primesc o icoană la Botez, de obicei icoana sfântului al cărui nume îl poartă. Icoane îşi pune fiecare credincios pe peretele dinspre Răsărit şi se roagă în faţa lor. Şi când intrăm în biserică, mai întâi ne închinăm şi sărutăm sfintele icoane!

Pentru creştini, icoanele sunt un obiect sfânt prin care simţim prezenţa personală a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului sau a sfinţilor reprezentaţi. După ce icoana a fost sfinţită, harul Duhului Sfânt lucrează şi creează o legătură între sfânt, imaginea lui din icoană şi credincios.

Dar nu orice reprezentare a sfinţilor sau a Domnului este o icoană! Icoana este pictată după anumite canoane, stabilite de Biserică, pentru a putea transmite Adevărul. Chipurile sfinţilor sunt reproduse cu grijă, ca să poată fi recunoscute. Liniile şi culorile, obiectele şi literele din icoane au sensul lor precis şi transmit învăţăturile Bisericii. Fericiţi sunt cei care ştiu toate adâncimile ascunse în icoane!

O istorie frământată

După rânduiala Vechiului Testament, Dumnezeu nu putea fi reprezentat. Dar, prin Întruparea din Fecioara Maria, urmată de Înviere, Dumnezeu a luat trup şi a unit natura divină cu natura umană. De aceea Domnul a permis reprezentarea Sa în sfintele icoane. În icoana lui Hristos este reprezentată Persoana Sa, în care sunt unite firea dumnezeiască şi cea omenească. Dar această taină nu poate fi înţeleasă decât de către cei luminaţi de Duhul Sfânt!

Unii creştini prea puţin credincioşi nu au înţeles această taină şi multe secole la rând, influenţaţi de evrei şi musulmani, s-au opus cinstirii icoanelor. În Imperiul Roman de Răsărit, unii împăraţi au confiscat şi distrus icoanele, au acoperit cu var frescele din biserici, i-au arestat şi i-au chinuit pe cei care s-au opus. Această luptă a durat până în anul 843. De atunci se prăznuieşte, în prima duminică din Postul Mare, sărbătoarea Ortodoxiei, spre aducere aminte.

Chipurile nefăcute de mână ale Domnului Iisus Hristos

Se crede că prima icoană a fost dăruită creştinilor chiar de Iisus Hristos! Se spune că regele Abgar era lepros şi, auzind de Domnul, a vrut să-L cunoască. I-a trimis soli, să-i permită să-L viziteze, sau să-i îngăduie trimisului său să-I zugrăvească Chipul sfânt. Pictorul nu a reuşit să-I picteze Chipul. Atunci, Domnul a cerut apă, S-a spălat pe faţă şi s-a şters cu o năframă. Chipul I s-a întipărit pe năframă. Abgar a primit-o cu mare bucurie, a lipit-o pe o scândură şi a pus-o deasupra porţii cetăţii. Nepotul său însă s-a întors la idolatrie şi a vrut să o dea jos. Aflând aceasta, episcopul cetăţii a pus o candelă aprinsă în faţa ei şi a zidit-o. Aşa a rămas până în 544, când, cetatea fiind asediată de perşi, episcopul Eulalie a desfăcut zidul şi a găsit candela arzând şi năframa neatinsă. Doar Chipul Domnului se imprimase şi pe zidul din faţa icoanei. Cu ajutorul Sfântului Chip, i-au izgonit pe perşi. În 959, icoana a fost răscumpărată de la sarazini, care cuceriseră Edessa, şi dusă la Constantinopol, în biserica de la Vlaherne.

Chipul Domnului a rămas întipărit şi pe sfântul giulgiu, în care a fost înfăşurat Trupul Său după Răstignire şi care a rămas în mormânt după Înălţare.

Se mai spune că şi pe năframa Sfintei Veronica a apărut Chipul Domnului, de data aceasta însângerat şi plin de suferinţă: când Domnul Şi-a şters sângele şi sudoarea de pe faţă, în timp ce, încovoiat sub greutatea Crucii, urca pe Golgota...

O legendă din Evul Mediu spune că, nu mult după Înălţare, ucenicii, întristaţi că nu au să mai vadă niciodată Chipul Domnului, l-au rugat pe Apostolul Luca să-L zugrăvească, dar el nu s-a încumetat. Totuşi, după trei zile de post şi rugăciuni, a încercat. Dar nici nu a desenat bine conturul feţei că Sfântul Chip a apărut, pictat în mod miraculos. Este vorba de Iisus Hristos Everghetul, icoană păstrată la Biserica „Sfântul Praxede“ din Roma.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, primul iconar

Sfântul Apostol Luca a fost grec şi s-a născut în Antiohia Siriei. I-a plăcut să înveţe şi a ajuns un doctor renumit. Dar L-a întâlnit pe Domnul Hristos şi a lăsat totul ca să-L urmeze. După Răstignirea Domnului, pe când mergea cu Cleopa spre Emaus, li S-a arătat Domnul. După porunca Sa, Sfântul Apostol Luca a propovăduit Evanghelia la multe popoare, singur sau împreună cu Sfântul Pavel. A umblat prin Beoţia, în Italia, la Roma, în Egipt, în Macedonia şi în Dalmaţia, întorcându-i pe mulţi la credinţă. A scris a patra Evanghelie şi Faptele Apostolilor.

Se mai spune că Sfântul Apostol Luca a fost cel care a pictat prima oară chipul Maicii Domnului, cu Pruncul în braţe. Fecioara Maria i-a binecuvântat opera: „Darul Celui ce S-a născut din mine să fie cu această icoană!“. Numele ei este Hodighitria sau „Călăuzitoarea“. Icoana i-a dăruit-o Apostolul lui Teofil, stăpânitorul Antiohiei. După moartea lui Teofil, icoana a fost dusă la Ierusalim, de unde a ajuns la Constantinopol, la Vlaherne, dată în dar de către împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr, Sfintei Pulheria, sora împăratului. Icoana a făcut multe minuni, apărând, de-a lungul vremii, deseori cetatea de năvălitori.

Tot Sfântul Apostol Luca a mai zugrăvit şi chipurile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.