Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Pagina copiilor Din nou la Sfântul Daniil Sihastrul

Din nou la Sfântul Daniil Sihastrul

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 01 Iul, 2007

Bătrânii bătrânilor noştri istoriseau cum că Ştefan era mare viteaz. Odată, însă, a fost strâmtorat din toate părţile. Ce să facă acum Ştefan?... Cum să scape de dânşii?... Şi aşa, cufundat în cugetele sale, îşi aduce aminte deodată de sihastrul şi de cuvintele lui... Fără multă socoteală şi întârziere, lăsă toate deoparte şi alergă iarăşi în munţi.

Era o noapte rece, când trecu Ştefan cu puţini ostaşi prin munţi şi dete cu ochii de-o rază licurindă într-o chiliuţă. S-a dus acolo şi bătu la uşă să-i deschidă.

Sihastrul, care tocmai atunci era cufundat cu totul în rugăciunile ce le aducea lui Dumnezeu fără de-ncetare şi din adâncul inimii pentru scăparea ţării, pe care o ameninţau duşmanii cu pieire, răspunse lui Ştefan Vodă:

- Ai bunătate şi aşteaptă puţintel până ce mi-oi mântui de zis rugăciunile şi-apoi te-oi lăsa să intri.

După câtăva vreme, se deschise uşa chiliuţei şi Ştefan Vodă intră c-o faţă tristă, pe care era răspicată grija inimii lui de primejdia cea mare în care se afla ţară.

Sihastrul primi pe domnitor cu tot ce avea în săraca-i chiliuţă, apoi îl întrebă cum mai stau trebile ţării.

Ştefan îi răspunse:

- Cuvioase părinte, acum odată au venit lucrurile până la atâta că nu pot avea nici o nădejde de-am putea scăpa şi mântui iubita-mi ţară de cotropirea hoardelor barbare.

Sihastrul şi-aţintise ochii săi ageri asupra lui Vodă şi cu un glas apăsat, cam bănuitor, dar plin de încredere şi însuflător de curaj, zise lui Ştefan Vodă:

- Înălţate Doamne! Se poate ca inima cea de leu a unui Ştefan Vodă să vie la nişte simţăminte aşa de nevrednice de dânsa? Se poate ca Măria Ta să ai aşa de puţină încredere în Dumnezeul puterilor?

Crede cuvintele mele, nu uita ce-am spus încă pe când te-ai despărţit de mine... ştii, când erai mic, că vei fi un viteaz mare şi nimic nu te-a învinge, că apărătoarea mână atotputernică a lui Dumnezeu încă nu s-a depărtat de Moldova şi o va mântui chiar prin vitejia Măriei Tale, dacă-i face juruinţă tare înaintea acestui altar sfinţit, că după ce-i învinge pe duşmani şi-i alunga, şi-i mântui ţara de păgâni, vei face în locul acesta mănăstire în cinstea Sfântului Gheorghe.

Ştefan făgădui cu toată inima... Se depărtă apoi liniştit şi începu a da război, curăţind ţara de toţi duşmanii, iar după asta, având pace, a făcut biserica Mănăstirii Voroneţ. Şi nu numai această mănăstire, ci el a făcut 44 de biserici.