Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr) Luca 16, 19-31 Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar
Din vieţile minunate ale monahilor
Părintele Antim Athonitul petrecea vreme îndelungată în pustie, dar se ducea şi la Mănăstirea Sfântului Pantelimon, unde asculta sfintele slujbe. Odată, de 1 octombrie, a ajuns la mănăstire gâfâind. I-a povestit părintelui trapezar, prietenul său:
- În seara asta eram în pustie, aproape de Mănăstirea Zografu, şi mă rugam în picioare, pe o piatră, când am văzut-o pe Maica Domnului coborând din cer către mănăstirea voastră. Şi am venit şi eu, să fiu acoperit şi eu, păcătosul, cu Sfântul Acoperământ. Şi un şarpe m-a muşcat de picior, dar nu m-am lăsat, m-am gândit că e o piedică de la cel necurat. Muşcătura era urâtă şi sângera, dar Maica Domnului i-a tămăduit rana otrăvită pentru dragostea şi râvna lui pentru cele sfinte. (după 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfinţii Părinţi)