Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Din vieţile minunate ale monahilor

Din vieţile minunate ale monahilor

Un articol de: Ana Pascu - 06 Septembrie 2009

Se spune că un monah a văzut pustia plină de îngeri şi aceştia i-au spus că sunt trimişi să-i păzească pe călugări de necazuri şi ispite. Să vedeţi cum şi pe ava Zenon l-a ajutat îngerul odată.

Odată, ava Zenon din pustia sketică s-a dus noaptea spre mlaştină, dar s-a rătăcit şi trei zile şi trei nopţi a umblat să-şi găsească drumul spre chilie, fără apă şi mâncare, dar nu l-a găsit. Lipsit de puteri, a căzut, gata să moară. Deodată i s-a arătat un copil cu un vas de apă şi pâine şi i-a zis:

- Scoală-te şi mănâncă.

Părintele a crezut că e o ispită şi s-a rugat să fie apărat.

- Bine ai făcut, i-a zis copilul.

Ava Zenon s-a rugat şi a doua oară, şi a treia oară, dar copilul nu a dispărut. Atunci a mâncat şi a prins puteri. Apoi copilul i-a zis:

- Cât ai umblat, te-ai tot îndepărtat de chilia ta, dar scoală-te şi urmează-mă. Şi imediat ava Zenon s-a pomenit în faţa chiliei sale, iar copilul a dispărut.

***

Se povesteşte despre Cuviosul David că a fost în tinereţe tâlhar şi multe răutăţi a făcut. Odată, s-a gândit la viaţa lui şi, dându-şi seama cât de mult a greşit, şi-a părăsit tovarăşii şi s-a dus la mănăstire. Stareţul mănăstirii l-a călugărit abia după multe rugăminţi şi ameninţări, dar părintele David i-a ajuns şi chiar i-a întrecut în osteneală şi smerenie pe ceilalţi monahi. Odată, pe când şedea în chilie, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Gavriil şi i-a spus:

- Davide, ţi-a iertat Domnul păcatele şi de acum poţi face minuni!

- Nu pot să cred că aşa de repede mi-a iertat păcatele mele atât de grele!

- Eu şi pe preotul Zaharia l-am certat pentru necredinţă şi i-am legat limba, ca să creadă cele spuse de mine, crezi că pe tine te voi cruţa? Să nu mai ai grai de acum înainte!

- Când eram tâlhar şi făceam multe nelegiuiri nu mi-ai legat limba, şi acum, când vreau să-I slujesc Domnului şi să-L laud, mi-o legi?

- Să grăieşti când Îl vei slăvi pe Domnul şi te vei ruga Lui, în rest să taci!

Şi aşa s-a întâmplat... (texte alese din Proloagele, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991, şi din Patericul sinaitic, Editura Deisis, 2009)