Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Din vieţile minunate ale monahilor
Se spune că un monah a văzut pustia plină de îngeri şi aceştia i-au spus că sunt trimişi să-i păzească pe călugări de necazuri şi ispite. Să vedeţi cum şi pe ava Zenon l-a ajutat îngerul odată.
Odată, ava Zenon din pustia sketică s-a dus noaptea spre mlaştină, dar s-a rătăcit şi trei zile şi trei nopţi a umblat să-şi găsească drumul spre chilie, fără apă şi mâncare, dar nu l-a găsit. Lipsit de puteri, a căzut, gata să moară. Deodată i s-a arătat un copil cu un vas de apă şi pâine şi i-a zis: - Scoală-te şi mănâncă. Părintele a crezut că e o ispită şi s-a rugat să fie apărat. - Bine ai făcut, i-a zis copilul. Ava Zenon s-a rugat şi a doua oară, şi a treia oară, dar copilul nu a dispărut. Atunci a mâncat şi a prins puteri. Apoi copilul i-a zis: - Cât ai umblat, te-ai tot îndepărtat de chilia ta, dar scoală-te şi urmează-mă. Şi imediat ava Zenon s-a pomenit în faţa chiliei sale, iar copilul a dispărut. *** Se povesteşte despre Cuviosul David că a fost în tinereţe tâlhar şi multe răutăţi a făcut. Odată, s-a gândit la viaţa lui şi, dându-şi seama cât de mult a greşit, şi-a părăsit tovarăşii şi s-a dus la mănăstire. Stareţul mănăstirii l-a călugărit abia după multe rugăminţi şi ameninţări, dar părintele David i-a ajuns şi chiar i-a întrecut în osteneală şi smerenie pe ceilalţi monahi. Odată, pe când şedea în chilie, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Gavriil şi i-a spus: - Davide, ţi-a iertat Domnul păcatele şi de acum poţi face minuni! - Nu pot să cred că aşa de repede mi-a iertat păcatele mele atât de grele! - Eu şi pe preotul Zaharia l-am certat pentru necredinţă şi i-am legat limba, ca să creadă cele spuse de mine, crezi că pe tine te voi cruţa? Să nu mai ai grai de acum înainte! - Când eram tâlhar şi făceam multe nelegiuiri nu mi-ai legat limba, şi acum, când vreau să-I slujesc Domnului şi să-L laud, mi-o legi? - Să grăieşti când Îl vei slăvi pe Domnul şi te vei ruga Lui, în rest să taci! Şi aşa s-a întâmplat... (texte alese din Proloagele, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991, şi din Patericul sinaitic, Editura Deisis, 2009)
