Din vieţile minunate ale monahilor

Păsări iubitoare

Nu numai despre Sfântul Simeon Stâlpnicul se spune că a fost iubit de păsările cerului. Acesta este un dar pe care Domnul l-a dat şi altor Părinţi cu viaţă îmbunătăţită. Să vă dau şi eu două exemple:

Se ştie despre Cuviosul Trifon, că s-a nevoit 68 de ani pe Muntele Athos, într-o mare pustietate.

Într-o zi l-a vizitat un alt Părinte, Ioasaf, împreună cu câţiva mireni, care nu aveau gânduri bune despre călugări. Părintele Ioasaf spera să le folosească întâlnirea cu Sfântul Trifon. Ca să le dovedească adânca cunoaştere a Sfântului, dobândită din tovărăşia cu animalele şi păsările cerului, bătrânul Ioasaf a strigat păsările, dar acestea nu s-au apropiat de el. Când a apărut Sfântul Trifon, părintele Ioasaf i-a spus:

- Ce loc mai este şi ăsta, părinte, nu e nici o pasăre pe aici?

- Cum să nu fie păsări? a răspuns Sfântul şi, când le-a chemat aşa cum a ştiut el, fel de fel de păsări s-au adunat în jurul său, aşezându-i-se pe umeri şi pe cap.

Mirenii s-au umilit şi au plecat îmbogăţiţi duhovniceşte prin această întâmplare minunată.

***

Cuviosul Antonie cel Tânăr s-a nevoit în pustia Olimpului Bitiniei, dar a părăsit pustia din cauza unor mari ispite. Biruind încercările cu ajutorul Domnului, s-a întors în pustie. Acolo, o vulpe s-a învăţat să se apropie de el şi să se aşeze la picioarele sale, ca un animal îmblânzit, şi o pasăre zbura în jur şi i se aşeza prieteneşte pe mână.

Nedumerit, Cuviosul s-a dus la stareţul său şi l-a întrebat ce se întâmplă.

- Dumnezeu ştie că eşti slab şi de aceea ţi-a dăruit această mângâiere, ca, gândindu-te la acest semn al purtării Sale de milă, să fii şi mai harnic la rugăciune. Hrăneşte animalele, nu le izgoni şi dă slavă lui Dumnezeu pentru purtarea de grijă cu care ne înconjoară!