Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Din vieţile minunate ale monahilor

Din vieţile minunate ale monahilor

Data: 09 Mai 2009

Rusaliile au impresionat imaginaţia oamenilor prin lumina parcă din altă lume pe care o răspândesc şi prin muzica diafană care se spune că se aude. Nu ştiu să vă spun dacă ielele există cu adevărat, deşi oamenii s-au temut multă vreme de ele, până de curând. Dar există multe mărturii despre lumina suprafirească care îi învăluie uneori pe sfinţi, ca un dar al Domnului. Dar despre aceasta nu se vorbeşte mult, căci sfinţii nu voiau ca oamenii obişnuiţi să afle despre darurile pe care le primeau de la Duhul Sfânt, ca să nu cadă în păcatul mândriei. Să vă povestesc şi eu două minuni făcute de sfinţii care s-au nevoit pe Muntele Sinai în primele secole creştine.

Se spune că un frate s-a dus la avva Iosif din Raith să-i ceară un sfat. A bătut la uşă şi, pentru că părintele nu i-a răspuns, s-a uitat prin deschizătura uşii. L-a văzut pe sfânt în rugăciune, ca o flacără. De spaimă, a leşinat şi a rămas la pământ cam o oră. Apoi şi-a revenit şi a rămas lângă uşă, să-l aştepte. Abia după încă patru ore i-a deschis avva Iosif şi l-a întrebat când a venit. Deşi fratele a ocolit adevărul, Sfântul şi-a dat seama că a fost zărit şi, după ce i-a dat răspuns la frământările sale, a plecat în alte locuri pustii, ca să nu fie lăudat de oameni.

***

Odată, un părinte şi ucenicul său au plecat să se închine la Vârful Sfânt de pe Muntele Sinai. Ajungând aproape de Paraclisul „Sfântul Ilie“, au simţit o bună mireasmă nepământeană şi, apropiindu-se, au văzut biserica arătând ca un cuptor încins, prin uşi ieşind limbi de foc. Ucenicul s-a speriat, dar bătrânul părinte i-a spus să nu se teamă, căci sunt puteri îngereşti. Au intrat cu curaj în biserica plină de lumină, s-au rugat şi au plecat mai departe. La întoarcere, paramonarul, un slujitor bisericesc, i-a întrebat:

- Ce aţi văzut urcând?

- Nimic.

- Ştiu că aţi văzut ceva, căci iată că feţele voastre strălucesc de slavă.

Atunci i-au povestit ce s-a întâmplat, dar l-au rugat să nu spună nimănui. (repovestire după Dimitrios G. TSAMIS, Patericul sinaitic, Editura Deisis, Sibiu, 1995)

Citeşte mai multe despre:   Avva Iosif