Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Din vieţile minunate ale monahilor
Cuviosul Paisie Aghioritul îşi amintea că, pe când era începător la Mănăstirea Esfigmenu din Muntele Athos, Cuviosul Dorotei i-a povestit că la bolniţă (spitalul mănăstirii) venea să dea ajutor un călugăr curat cu inima, dar mai neştiutor, care credea că Înălţarea Domnului este o sfântă. Când se ruga, călugărul spunea:
- Sfânta lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi! Într-o zi, a venit la bolniţă un frate bolnăvicios şi, pentru că nu se găsea nimic de mâncare care să-l întremeze, călugărul a coborât scările, s-a dus în pivniţă şi, prin ferestruica ce dădea spre mare, şi-a întins mâinile şi s-a rugat: - Sfânta mea Înălţare, trimite-mi un peşte pentru fratele bolnav! Şi, printr-o minune, s-a pomenit cu un peşte mare în mână, pe care l-a pregătit pentru părintele suferind. Sfântul Cosma Athonitul Se spune despre Sfântul Cosma Athonitul că iubea toate vieţuitoarele şi acestea se apropiau de el fără nici o teamă. Odată, Sfântul Cosma a dorit să mănânce un peşte. Un vultur foarte mare a coborât din înaltul cerului şi a smuls un peşte de la un pescar, Hristofor, pe care i l-a dus părintelui. La înmormântarea Sfântului, se zice, s-au adunat în cimitir toate vieţuitoarele din pădure, ca să-şi ia rămas bun de la părintele lor.



