Din vieţile minunate ale monahilor: Gustul mâncării îl dă binecuvântarea...

Se povesteşte că un monah egiptean trăia într-o chilie de lângă Constantinopol. S-a întâmplat să treacă pe acolo împăratul Teodosie cel Tânăr. Împăratul l-a vizitat, îmbrăcat în haine de ostaş. Pustnicul l-a omenit cu apă şi pâine uscată, căci altceva nu avea.

La urmă, împăratul l-a întrebat:

- Ştii tu cine sunt eu?

- Nu ştiu, oştene, Dumnezeu te ştie.

- Eu sunt împăratul Teodosie. Fericiţi sunteţi voi, monahii, căci, liberi de grijile acestei lumi, vă îngrijiţi numai de mântuirea sufletelor voastre! Adevărat îţi spun, deşi sunt împărat, niciodată nu am mâncat o pâine atât de gustoasă şi nu am băut o apă atât de bună!

- Aceasta pentru că noi, monahii, pregătim mâncarea cu rugăciune şi binecuvântare, în timp ce în casele voastre se găteşte fără rugăciune, cu gâlceavă şi vorbă deşartă!

Mănânci numai cu prietenii…

Se spune că atunci când părintele Pimen s-a dus cu ucenicii săi în pustia Egiptului, atraşi de faima sa, mulţi credincioşi l-au părăsit pe un părinte care era acolo de mai mult timp. Acesta s-a supărat tare rău. Cuviosul Pimen a auzit şi, mâhnit, le-a propus fraţilor să gătească ceva bun şi să se ducă împreună la părintele supărat, să se împace. Aşa au făcut, dar părintele nu voia să-i primească. Atunci fraţii au stat în soare, la uşa chiliei, până când părintele s-a umilit, le-a deschis uşa şi le-a cerut iertare. Şi, în semn de împăcare, au gustat împreună din bucatele pregătite. De atunci au devenit prieteni buni…

Dragostea face minuni…

Cuviosul Trifon Românul de la Muntele Athos povestea că, odată, părintele său duhovnic l-a trimis la mănăstire să dea din ce lucraseră în schimbul unei verze. Dar grădinarul i-a dat doar un cotor cu două frunze veştede. Pe drum, Cuviosul Trifon se gândea numai la ce va mânca Părintele Mihail. La rândul său, Părintele Mihail se întreba ce va mânca ucenicul lui! Au pus cotorul de varză în apă şi, când a verificat supa, Cuviosul Trifon a găsit, în oală, o căpăţână întreagă de varză! Uite aşa Dumnezeu le-a înmulţit hrana, pentru că cei doi sfinţi au înmulţit dragostea!