Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Din vieţile minunate ale monahilor: Gustul mâncării îl dă binecuvântarea...
Se povesteşte că un monah egiptean trăia într-o chilie de lângă Constantinopol. S-a întâmplat să treacă pe acolo împăratul Teodosie cel Tânăr. Împăratul l-a vizitat, îmbrăcat în haine de ostaş. Pustnicul l-a omenit cu apă şi pâine uscată, căci altceva nu avea.
La urmă, împăratul l-a întrebat: - Ştii tu cine sunt eu? - Nu ştiu, oştene, Dumnezeu te ştie. - Eu sunt împăratul Teodosie. Fericiţi sunteţi voi, monahii, căci, liberi de grijile acestei lumi, vă îngrijiţi numai de mântuirea sufletelor voastre! Adevărat îţi spun, deşi sunt împărat, niciodată nu am mâncat o pâine atât de gustoasă şi nu am băut o apă atât de bună! - Aceasta pentru că noi, monahii, pregătim mâncarea cu rugăciune şi binecuvântare, în timp ce în casele voastre se găteşte fără rugăciune, cu gâlceavă şi vorbă deşartă! Mănânci numai cu prietenii… Se spune că atunci când părintele Pimen s-a dus cu ucenicii săi în pustia Egiptului, atraşi de faima sa, mulţi credincioşi l-au părăsit pe un părinte care era acolo de mai mult timp. Acesta s-a supărat tare rău. Cuviosul Pimen a auzit şi, mâhnit, le-a propus fraţilor să gătească ceva bun şi să se ducă împreună la părintele supărat, să se împace. Aşa au făcut, dar părintele nu voia să-i primească. Atunci fraţii au stat în soare, la uşa chiliei, până când părintele s-a umilit, le-a deschis uşa şi le-a cerut iertare. Şi, în semn de împăcare, au gustat împreună din bucatele pregătite. De atunci au devenit prieteni buni… Dragostea face minuni… Cuviosul Trifon Românul de la Muntele Athos povestea că, odată, părintele său duhovnic l-a trimis la mănăstire să dea din ce lucraseră în schimbul unei verze. Dar grădinarul i-a dat doar un cotor cu două frunze veştede. Pe drum, Cuviosul Trifon se gândea numai la ce va mânca Părintele Mihail. La rândul său, Părintele Mihail se întreba ce va mânca ucenicul lui! Au pus cotorul de varză în apă şi, când a verificat supa, Cuviosul Trifon a găsit, în oală, o căpăţână întreagă de varză! Uite aşa Dumnezeu le-a înmulţit hrana, pentru că cei doi sfinţi au înmulţit dragostea!
