Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Din vieţile minunate ale monahilor: Şi femeile s-au sfinţit, ca şi bărbaţii, prin împlinirea voii Domnului!
A trăit în Ierusalim, în primele veacuri creştine, o călugăriţă foarte evlavioasă. Ucigă-l-crucea a făcut ca un tânăr să se îndrăgostească de ea. Atunci maica a luat într-un coşuleţ puţină mâncare şi a plecat în pustiu. După mulţi ani, o vede un pustnic şi o întreabă:
- Ce faci, maică, în pustia aceasta? Ea însă, ca să nu fie lăudată, i-a spus: - Iartă-mă, m-am rătăcit. Fii bun, părinte, şi arată-mi calea. Dar anahoretul, cunoscând de la Dumnezeu adevărul, i-a spus: - N-ai rătăcit calea şi nici n-o cauţi. Şi pentru că minciuna e de la necuratul, spune-mi adevărata pricină pentru care te găsesc aici. - Un tânăr s-a îndrăgostit de mine şi am preferat să vin aici şi să mor, decât să-l smintesc. - De cât timp eşti aici? - Prin harul Domnului, de 17 ani. - Ce ai mâncat în pustiul ăsta? - Vezi acest coşuleţ? Cu el am fugit din cetate şi Dumnezeu S-a îndurat de mine! Am mâncat atâta vreme din mâncarea aceasta şi nu s-a împuţinat! Şi mai află, părinte, că bunătatea lui Dumnezeu m-a acoperit şi timp de 17 ani nu m-a văzut nici un om până azi, deşi eu i-am văzut pe toţi. (repovestire după Ioan MOSHU, Limonariu)



