Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Din vieţile minunate ale sfinţilor
Se spunea despre blajini că sunt cuvioşi, se roagă mult şi mănâncă puţin. Dar oare nu aşa sunt călugării? Să vă spun câteva întâmplări din viaţa monahilor care îşi petreceau vieţile în pustia Egiptului în primele secole creştine, postind zile întregi, rugându-se şi luptându-se cu păcatele, ca să se mântuiască.
*** Se spune că un frate l-a întrebat pe avva Sarmata ce să facă, deoarece gândurile îi spun să nu lucreze, să mănânce şi să doarmă. Bătrânul părinte i-a răspuns: - Când îţi este foame, mănâncă; când îţi este sete, bea; când îţi este somn, dormi! Din întâmplare, un alt pustnic a trecut pe la acel frate; el i-a povestit ce i-a spus avva Sarmata. - Aşa crezi că ţi-a spus ţie avva Sarmata? Când îţi este foame şi sete tare, de nu mai poţi răbda, atunci mănâncă şi bea; şi când vei priveghea foarte mult şi vei cădea de oboseală, atunci să dormi! Acestea ţi le-a spus avva Sarmata! *** Se spune că au trecut odată pe la maica Sara nişte călugări din pustia Sketis. Ea i-a ospătat cu un paner cu poame, dar ei mâncau numai poamele putrede şi pe cele bune i le lăsau. - Cu adevărat sunteţi din pustie, le-a spus maica Sara. *** Se spune că un monah bătrân era foarte bolnav şi multe zile nu a mâncat şi nu a băut nimic. Ucenicul lui, din milă şi dragoste, i-a gătit puţină mâncare, să se mai întărească. Şi avea două vase, unul în care ţinea puţină miere şi unul cu ulei rânced, pe care îl ţinea pentru candelă. Şi voind să-i îndulcească puţin mâncarea, a vrut să pună miere, dar a greşit şi a pus ulei. L-a rugat apoi pe părintele bolnav să guste. Bătrânul a gustat, dar nu i-a spus că a greşit, a refuzat doar să mai guste a doua oară. Ucenicul l-a rugat mult să mai guste şi, ca să îl convingă să mănânce, i-a spus că va mânca şi el. Gustând, ucenicul şi-a dat seama de greşeală şi şi-a cerut iertare. Bătrânul i-a răspuns: - Nu te supăra din această pricină, fiule, căci de ar fi vrut Domnul să-mi pui miere în bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum, ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus. Şi îndată s-a simţit sănătos şi s-a sculat din pat şi I-a mulţumit Domnului pentru vindecare. (repovestite după Pateric, tipărit de Episcopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1990)
