Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Din vieţile minunate ale sfinţilor

Din vieţile minunate ale sfinţilor

Un articol de: Ana Pascu - 26 Aprilie 2009

Se spunea despre blajini că sunt cuvioşi, se roagă mult şi mănâncă puţin. Dar oare nu aşa sunt călugării? Să vă spun câteva întâmplări din viaţa monahilor care îşi petreceau vieţile în pustia Egiptului în primele secole creştine, postind zile întregi, rugându-se şi luptându-se cu păcatele, ca să se mântuiască.

***

Se spune că un frate l-a întrebat pe avva Sarmata ce să facă, deoarece gândurile îi spun să nu lucreze, să mănânce şi să doarmă. Bătrânul părinte i-a răspuns:

- Când îţi este foame, mănâncă; când îţi este sete, bea; când îţi este somn, dormi!

Din întâmplare, un alt pustnic a trecut pe la acel frate; el i-a povestit ce i-a spus avva Sarmata.

- Aşa crezi că ţi-a spus ţie avva Sarmata? Când îţi este foame şi sete tare, de nu mai poţi răbda, atunci mănâncă şi bea; şi când vei priveghea foarte mult şi vei cădea de oboseală, atunci să dormi! Acestea ţi le-a spus avva Sarmata!

***

Se spune că au trecut odată pe la maica Sara nişte călugări din pustia Sketis. Ea i-a ospătat cu un paner cu poame, dar ei mâncau numai poamele putrede şi pe cele bune i le lăsau.

- Cu adevărat sunteţi din pustie, le-a spus maica Sara.

***

Se spune că un monah bătrân era foarte bolnav şi multe zile nu a mâncat şi nu a băut nimic. Ucenicul lui, din milă şi dragoste, i-a gătit puţină mâncare, să se mai întărească. Şi avea două vase, unul în care ţinea puţină miere şi unul cu ulei rânced, pe care îl ţinea pentru candelă. Şi voind să-i îndulcească puţin mâncarea, a vrut să pună miere, dar a greşit şi a pus ulei. L-a rugat apoi pe părintele bolnav să guste. Bătrânul a gustat, dar nu i-a spus că a greşit, a refuzat doar să mai guste a doua oară. Ucenicul l-a rugat mult să mai guste şi, ca să îl convingă să mănânce, i-a spus că va mânca şi el. Gustând, ucenicul şi-a dat seama de greşeală şi şi-a cerut iertare. Bătrânul i-a răspuns:

- Nu te supăra din această pricină, fiule, căci de ar fi vrut Domnul să-mi pui miere în bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum, ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus.

Şi îndată s-a simţit sănătos şi s-a sculat din pat şi I-a mulţumit Domnului pentru vindecare.

(repovestite după Pateric, tipărit de Episcopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1990)