Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Ecaterina, muceniţa preaînţeleaptă a lui Hristos
Am să vă povestesc astăzi despre o prinţesă-muceniţă care îmi este tare dragă şi care m-a ajutat mult, mai ales când îi ceream ajutorul în privinţa învăţatului şi a examenelor. Este vorba de Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, pe care Biserica noastră o prăznuieşte pe 25 noiembrie.
Ea a trăit pe vremea împăratului păgân Maximian, la începutul veacului al IV-lea. S-a născut în cetatea Alexandriei, un mare centru cultural, politic şi economic al Antichităţii. Fiind fiica unui principe alexandrin pe nume Consta, s-a bucurat de multe privilegii, a studiat foarte mult, astfel că la vârsta de 18 ani era cunoscută pentru înţelepciunea şi frumuseţea sa. Mulţi dintre cei bogaţi ar fi vrut să o aibă soţie, însuşi împăratul Maximian considerând-o demnă să stea pe scaunul de împărăteasă. Fiind destul de greu să găsească pe cineva care să fie pe placul fiicei sale, mama se hotărăşte să o ducă pe Ecaterina la un părinte duhovnicesc ce locuia în afara cetăţii. Aici află Ecaterina despre învăţătura creştină, despre Mântuitorul Iisus Hristos, iar la sfârşit, părintele îi dăruieşte o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Dumnezeu o învredniceşte pe Ecaterina să aibă două vedenii: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe, dar nefiind creştină, nu vede faţa Mântuitorului. Aşa înţelege că toate cunoştinţele ei erau deşarte şi numai viaţa creştină poate aduce sufletului linişte şi bucurie. După această vedenie, merge din nou la părintele acela duhovnicesc. Acesta îi vorbeşte despre facerea lumii, despre căderea omului în păcat, despre a doua venire a Mântuitorului. Înţelegând acestea, primeşte Sfântul Botez. Are o a doua vedenie, în care Însuşi Hristos îi dă un inel de logodnă, zicându-i: "Iată, astăzi te primesc să Îmi fii mireasă!" Deşi atât de renumită pentru înţelepciunea sa, Sfânta Ecaterina a rămas o persoană modestă, împodobită cu cele mai alese virtuţi. Pentru că îl mărturisea pe Hristos şi prin talentul şi adevărul cuvintelor sale mulţi primesc botezul creştin, ea este arestată şi încercată prin multe chinuri, primind sfârşit mucenicesc. În cinstea Sfintei Ecaterina a fost ridicată mănăstirea care îi poartă numele din muntele Sinai - locul unde Dumnezeu i-a vorbit Proorocului Moise şi i-a descoperit poruncile Decalogului.
