Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Fericirile în viaţa noastră

Fericirile în viaţa noastră

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pagina copiilor
Un articol de: Magdalena Gheorghe - 13 Martie 2010

Aflându-ne în a IV-a Duminică din Postul Mare - Duminica Sfântului Ioan Scărarul, la Sfânta Liturghie se citesc două fragmente: primul ne vorbeşte despre vindecarea fiului lunatic, iar al doilea ne pune în faţă Fericirile pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a descoperit oamenilor în Predica de pe munte (Matei 5, 1-12).

Ştim că, respectând Vechiul Testament, credincioşii trebuie să împlinească cele 10 porunci (Decalogul). Pe lângă cele 10 porunci, Mântuitorul Iisus Hristos a dat alte nouă îndemnuri care prezintă viaţa duhovnicească a omului, având ca scop desăvârşirea noastră. Ele nu vin să înlocuiască un cod de legi cu altul, ci propun o nouă viziune asupra vieţii. Fericirile (numite astfel pentru că fiecare frază începe prin cuvântul „Fericiţi...“) nu sunt date în chip de opriri sau porunci; ele au un caracter afirmativ, potrivindu-se deplin cu smerenia şi blândeţea Mântuitorului.

În cadrul Sfintei Liturghii, Fericirile sunt cântate duminica, la ieşirea cu Sfânta Evanghelie, când aceasta este adusă în faţa credincioşilor, ca fiind cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.

Aşadar, să vedem cum putem împlini aceste îndemnuri ale Mântuitorului în viaţa noastră.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

Cei săraci cu duhul sunt cei smeriţi. Să fim smeriţi înseamnă să ne cunoaştem locul în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor, să nu fim mândri, să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să Îi cerem ajutorul, să fim deschişi mereu spre ideile care ne luminează drumul spre desăvârşire.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Lacrimile însoţesc orice perioadă a vieţii, însă nu toţi cei ce plâng ar putea dobândi mângâierea. Aici este vorba despre cei ce se întristează pentru păcatele lor, pentru că L-au mâhnit pe Dumnezeu şi pe aproapele lor. Când suntem cuprinşi de întristare, trebuie să căutăm ieşirea din această stare în rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Lacrimile ne vor fi atunci spre îndreptare, spre întoarcerea către Domnul, ne vor fi bucurie şi lumină şi ne vor aduce mângâierea lui Dumnezeu.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Blândeţea este cel dintâi rod al bunătăţii şi iubirii aproapelui. Cea mai înaltă treaptă a ei este iubirea pentru cei care ne supără, ea arătându-se prin iertare şi împăcare.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Aici suntem îndemnaţi să căutăm dreptatea, să năzuim spre bine, urmând voia lui Dumnezeu. Să nu ne lăsăm înşelaţi de falsa dreptate, de ipocrizie, fapte pentru care Mântuitorul îi mustră şi pe farisei şi cărturari.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

A avea milă înseamnă a avea un suflet bun. Milostenia izvorăşte din iubirea faţă de Dumnezeu şi de cei din jurul nostru şi se arată prin ajutorul pe care îl dăm oamenilor. De aceea, să nu fim egoişti, ci să îi ajutăm şi să îi preţuim pe ceilalţi.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Să avem inima curată înseamnă să fim nevinovaţi, lipsiţi de viclenie. Cel curat cu inima nu va gândi rău despre aproapele său şi nu va simţi ceva împotriva lui.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Pacea trebuie să fie întemeiată pe adevăr, dreptate şi dragoste. Pacea întregii lumi reflectă pacea noastră, împăcarea omului, care vine din rugăciune şi din relaţia bună cu ceilalţi. Făcătorii de pace sunt în primul rând cei care săvârşesc Sfânta Liturghie, care se roagă şi postesc; sunt cei care sunt împăcaţi cu sine şi cei care împiedică războaiele dintre oameni.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Înainte de jertfa Sa, Mântuitorul le-a spus ucenicilor că vor fi prigoniţi. Şi, într-adevăr, martirii din toate epocile sunt dovada sacrificiului pentru Hristos. Cuvintele acestea ne îndeamnă să trăim în lumea de azi, să ne asumăm problemele ei şi să Îl mărturisim pe Dumnezeu. În lupta pentru dreptate, „armele“ noastre trebuie să fie adevărul şi iubirea.

Putem socoti cele nouă Fericiri ca nouă trepte ale unei scări, care leagă pământul de cer. Printr-o viaţă frumoasă, plăcută lui Dumnezeu, prin gândurile şi faptele bune din fiecare zi, noi toţi urcăm pe această scară pentru a-L întâlni pe Hristos, Cel Ce este „Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).