Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Ghicitori: Mai frumos decât o floare, el te ajută să creşti mare
Am un căţeluş tare. Ţine uşa în spinare. (Lutăcal)
Toata vara munceşte din greu şi iarna are provizii multe. (Acinruf)
Nu e şoarece, nici crevete. Roade pete din caiete. Ar fi bine şi frumos să nu-i dăm nimic de ros. (Areidar)
Cine are dinţi mulţi şi nu poate muşca? (Elenetpeip)
Surd, orb şi cu venin. Ba chiar şi fără. Verde, cu solzi mari. Când îl vezi, sari! (Elepraş)
Două fete-mi poartă salbă: Una-i neagră, alta-i albă. Neîncetat se tot alungă şi nu pot să se ajungă. (Auiz şi Aetpaon)
Omul strânge cât trăieşte, şi la ea el se gândeşte, pentru ea el pătimeşte.(Aereva)
E frumoasă, drăgălaşă, cântă toată ziua până soarele se lasă cu un „pu“. (Azăpup)
De vorbeşti de ea, pe dată gura-ţi lasa numai apă; Galbenă şi parfumată, bună e la citronadă? (Aiâmăl)
În grădina lui Pandele e un pom plin cu mărgele. La culoare-s roşii toate, cu codiţe-mperechiate! (Eleşeric)
Mai frumos decât o floare, el te ajută să creşti mare (Luşaregnî)
Mure albe sus în pom. Hai copii să le luăm! Şi ce nume să le dam? (Eledud)
Mingişoare aurii, galbene sau sângerii, hai să le ghiciţi copii! (Elerem)
Clopoţel, mititel, cine sună lin din el? Nimeni! nimeni! numai vântul clătinându-l, legănându-l când zăpada se topeşte. De sub ea, el se zăreşte. E firav şi mititel şi-are-o floare clopoţel? (Lulecoihg)
Cupe albe sângerii, stau pe lujere înfipte, parc-ar fi nişte făclii! Hai, ghiceşte-le, de ştii!(Elelelal)
Primăvara când s-arată. Prin grădini apar deodată. Ciorchini albi şi albăstrii. Din steluţe mii şi mii! (Lucailil)
Mă găseşti în poieniţă, pe câmp şi în grădiniţă; şi să ştiţi, sunt bun la toate. Dau la oameni sănătate. (Luleţeşeum)
Casă mare-şi duce-n spate, pe tălpici adevărate. Iar pe unde trece lasă fir de-argint şi de matasă. (Luclem)
Ban de aur colorat, cu pene înconjurat. Îl puteţi ghici îndată, ca are nume de fată. (Ateragram)
Pe gheţuşul alunecos, fie el cât de lucios; alerg iute, nu îmi păsă, când cu ele ies din casă. (Elenitap)
Sunt urâtă şi am faţa neagră, dar toţi copiii cu mine învaţă. Silitorii mă iubesc, nici leneşii nu mă părăsesc. (Albat)
(sursa: clopoţel.ro)
