Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Hoţul descoperit
Dragii mei, aşa cum un arbore îngrijit creşte drept, arătându-şi frumuseţea, tot aşa şi noi, din fragedă copilărie, învăţăm să fim oameni. Ajung om adevărat numai dacă iubesc pe Dumnezeu şi pe oamenii din jur, preţuiesc adevărul şi urăsc minciuna. A respecta pe ceilalţi, a fi sincer faţă de ei înseamnă a te respecta pe tine însuţi."Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva!" (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Demult, într-un sat, trăia un brutar renumit pentru pâinea pe care o făcea. Într-o zi, brutarul cumpără nişte unt de la un ţăran şi i se păru că era cam uşor, aşa că îl puse pe un cântar. Când acolo, ce să vezi?! În loc de un kilogram, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea cam 800 de grame. Supărat peste măsură, brutarul se duse la judecătorie şi ceru pedepsirea ţăranului, spunând că acesta înşală oamenii. Nu trecu mult, şi ţăranul fu adus în faţa judecătorului, care îi spuse: - Dacă este adevărat ce spune brutarul şi îi înşeli pe oameni la cântar, te voi băga imediat la închisoare. - Să-mi fie iertat, zise ţăranul, dar sunt nevinovat. - Cum îndrăzneşti să minţi, ţipă repede brutarul, chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să îl închideţi pe acest hoţ care a încercat să mă păcălească. - Aşa este, omule? Brutarul spune adevărul? Este untul acesta al tău? - Al meu este, desigur, dar vedeţi dumneavoastră, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi. De aceea pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt braţ pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are un kilogram. Dar dacă pâinea brutarului n-a avut un kilogram, eu ce vină am? Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea un kilogram, ci 800 de grame. Şi uite-aşa, la închisoare nu a ajuns ţăranul cel cinstit, ci brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai şi dorea să fie pedepsit cel care ar fi făcut la fel ca el. Iată, dragii mei, cum se înşală de fapt singur cel care vrea să îi înşele pe alţii. Chiar dacă se ascunde de oameni şi aceştia nu îi văd greşeala, Dumnezeu le vede pe toate. Iar dacă îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este şi mai mare.
