Icoana Adormirii Maicii Domnului pictată de înger

Dragi copii, iată că după cele două săptămâni de post de la începutul lunii august, prăznuim Adormirea Maicii Domnului, cea mai mare sărbătoare închinată ei. Să ştiţi, dragii mei, că Maica Domnului ne iubeşte mult şi se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi. Când avem griji sau necazuri şi o chemăm în ajutor, ea ne este grabnic ajutătoare. De aceea, astăzi, vă voi povesti una din nenumăratele minuni săvârşite de ea, mai ales că sfântul despre care este vorba este prăznuit în săptămâna ce urmează, pe 17 august.

El se numeşte Alipie şi a vieţuit în Mănăstirea Pecerska din Kiev în veacul al XI-lea. A fost unul dintre primii iconari din Rusia şi este cunoscut în primul rând pentru faptul că nu lua bani pentru munca sa.

De multe ori se oferea să restaureze icoane vechi din biserici, iar când cineva insista să îl plătească, împărţea plata astfel: o treime la săraci, o treime pentru materialele necesare picturii şi o treime pentru nevoile mănăstirii unde se afla în ascultare.

El a dăruit cele mai multe dintre icoanele pictate Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Pecerska. De aceea, pentru iubirea şi bunătatea sa, Dumnezeu a rânduit ca şi sfârşitul acestui sfânt să se petreacă în chip minunat, în bucuria acestui praznic al Adormirii Maicii Domnului.

Un credincios înstărit din Kiev a venit la Cuviosul Alipie şi l-a rugat să picteze o icoană a Adormirii Maicii Domnului, dorind ca această icoană să fie gata pentru praznicul Adormirii. Însă după câteva zile, apropiindu-i-se sfârşitul pământesc, cuviosul s-a îmbolnăvit şi nu a putut picta nimic. Din această pricină, acel om era foarte mâhnit, dar Sfântul Alipie, în iubirea şi credinţa sa, îi zicea:

- Fiule, nu te supăra, ci pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, căci El va face cum va voi: icoana va sta la locul ei în ziua praznicului.

Omul, crezând cuvintelor cuviosului, a plecat bucuros la casa sa. Venind la Vecernia pentru Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi văzând icoana nepictată şi pe cuvios şi mai bolnav, i-a spus acestuia:

- Pentru ce nu mi-ai spus că eşti atât de bolnav? Aş fi dat altcuiva icoana să o picteze şi m-aş fi bucurat şi eu de ea în ziua praznicului. Dar iată că acum am mai multă tristeţe decât bucurie.

La aceste cuvinte, cuviosul i-a răspuns cu blândeţe:

- O, fiule, să ştii că nu din lenevire nu ţi-am pictat icoana. Să crezi că Dumnezeu poate zugrăvi icoana Maicii Sale cu un cuvânt. Eu mă duc în curând din lumea aceasta, iar pe tine nu te voi lăsa întristat.

Dar omul a plecat tot întristat.

Şi, iată, după plecarea lui, la Cuviosul Alipie a intrat un tânăr luminos şi a început a zugrăvi icoana. Iar sfântul, socotind că omul s-a supărat pe dânsul şi a trimis alt zugrav, la început gândea că acela este om, dar repeziciunea şi frumuseţea cu care lucra i-au arătat că acesta este Înger. În trei ceasuri, îngerul lui Dumnezeu a pictat o icoană minunată. Apoi a zis către cuvios:

- Părinte, oare lipseşte ceva din icoană sau am greşit cu ceva?

Cuviosul i-a răspuns:

- Ai lucrat foarte bine, Dumnezeu ţi-a ajutat să o pictezi aşa frumoasă şi Însuşi El a lucrat aceasta prin tine.

Apoi, îngerul a luat icoana şi, împreună cu ea, s-a făcut nevăzut.

În acea noapte, omul care comandase icoana nu putea dormi, de mâhnire că nu avea icoana gata pentru praznic şi se socotea pe sine nevrednic de un dar ca acesta. De aceea s-a ridicat din pat şi s-a dus la biserică să se roage şi să îşi plângă greşelile sale. Dar, deschizând uşa bisericii, a văzut icoana la locul său, strălucind foarte tare.

De frică a căzut la pământ, dar mai apoi s-a ridicat, cutremurat fiind de minunea săvârşită.

I-a chemat şi pe cei cu care venise şi au mers împreună în biserică, închinându-se şi sărutând icoana cu mare bucurie.

Apoi, omul cel credincios s-a dus la stareţ şi a început a-i spune şi lui minunea ce se făcuse cu acea icoană. Deci au mers împreună la Cuviosul Alipie şi

l-a întrebat pe el stareţul:

- Părinte, cum şi de cine s-a zugrăvit icoana omului acestuia?

Iar el le-a spus lor toate cele ce a văzut şi a zis:

- Îngerul a zugrăvit-o şi iată-l, şi acum stă de faţă pentru a lua sufletul meu.

După aceasta, Sfântul Alipie a mai trăit două zile, văzându-l în toată vremea pe acel înger. Apoi şi-a dat sufletul său şi a plecat din această viaţă pentru a se sălăşlui în veşnicele lăcaşuri ale lui Dumnezeu.