Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Învierea - icoana de lumină a bucuriei veșnice
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este una dintre cele mai importante sărbători creștine. Învierea unește cerul și pământul. Dacă Nașterea Mântuitorului a pogorât cerul pe pământ, dimensiunea acestei sărbători începe în cele mai de jos ale pământului și bucură și cerul. Învierea este icoană de lumină a bucuriei veșnice din Împărăția cerurilor - temelia credinței noastre.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a răstignit pentru a ne izvorî iertare - „Învierea Domnului a avut marele și negrăitul efect de salvare a tuturor credincioșilor, de trezire a întregii lumi din moartea păcatului, de chemare a oamenilor din moarte la viață”. Atât de mare este iubirea lui Dumnezeu față de noi încât Își dă propriul Fiu în mâna oamenilor spre a fi bătut, schingiuit, batjocorit, răstignit pe Cruce în cele din urmă. Crucea este arma creștinătății, semnul și arma împotriva diavolului. Pentru cei ce pier, Crucea este nebunie, iar pentru cei ce cred, Crucea este arma puterii, a biruinței și a nădejdii (Sfântul Apostol Pavel).
Trăim un timp sacru: Îngerul răstoarnă piatra de pe Mormânt, cutremur mare se face peste tot pământul, ostașii cad ca niște morți, iar Iisus Se ridică la cer, așa cum spune și cântarea Bisericii: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins”.
Săptămâna Patimilor a fost perioada de post specială în care s-au pomenit toate evenimentele petrecute în acele zile la Ierusalim, când Iisus a fost vândut, prins, condamnat, răstignit, mort, îngropat și a înviat a treia zi.
Oamenii devin mai buni. Chiar şi cele mai împietrite inimi cedează în fața momentului în care Dumnezeu Omul este purtat spre groapă. Tot în acest timp, barierele dintre oameni cad asemeni ușilor iadului, care au fost zdrobite de Hristos prin pogorârea Sa la iad.
Sărbătoarea Învierii are o intensitate specială în inimile noastre de la an la an, deoarece devenim tot mai `însetați de Hristos~, de Trupul și Sângele Acestuia, de prezența Lui în inimile noastre.
Învierea ne oferă lumină, bucurie, nădejde; ne cheamă la viață, dând sens existenței noastre. Fiecare dintre noi Îi facem loc Fiului lui Dumnezeu in inimile noastre.
Toată natura se înveșmântează într-o aură de lumină. Biserica și preoții se îmbracă în haine de sărbătoare, iar toată lumea se bucură. Învierea Mântuitorului Hristos rămâne pururi o taină, pentru că ea nu cunoaște nici diminuare, nici sfârșit. (Strugariu Lavinia-Ștefania, clasa a XI-a, Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava)