Istorioare

Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare

Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se l-a întrebat:

- Dacă cineva ar vorbi în limba engleză ce ai crede despre acela?

- Că este englez, a răspuns băieţelul.

- Dar dacă un copil ar vorbi în spaniolă?

- Ar fi spaniol, desigur.

- Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte „limba“ lui Dumnezeu? Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare. De la omul rău nu auzi decât vorbe urâte, înjurături şi minciuni. Cum este sufletul omului, aşa sunt şi vorbele sale. Fii atent ce spui, fiindcă mai devreme sau mai târziu vei ajunge între cei a căror limbă o vorbeşti. Poţi ajunge între păcătoşi şi diavoli sau între îngeri şi sfinţi.

„Omul este o corabie mică în care se află lei şi balauri, otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit. Dar tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii, viaţa şi împărăţia Domnului“.

A vrut să-l înşele pe altul, dar s-a înşelat pe sine

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus: „Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?“

- Sigur, boierule - a răspuns omul bucuros - ce trebuie să fac ?

- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însa omul ce şi-a spus? „Ei, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!“

Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.

Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, parerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.

În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni... După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi.