Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
Izvorul nesecat al Maicii Domnului
Hristos a înviat! Ne aflăm, dragii mei, în Săptămâna Luminată şi, ca în fiecare an, în vinerea din această săptămână prăznuim Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului. Acest praznic ne aminteşte de o minune petrecută în urmă cu mai bine de 1500 de ani.
Cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Tot mergând, a întâlnit un bătrân orb care l-a rugat să îi dea puţină apă şi să îl ajute să ajungă în cetate. Leon a căutat apă în apropiere, însă nu a găsit. Pe când se întorcea, a auzit glasul Maicii Domnului care îi spunea: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi." Ascultând întocmai ce i-a zis Maica Domnului, Leon a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea şi apoi a spălat faţa acestuia cu apă. Minunea s-a petrecut îndată, orbul începând să vadă. Ajungând împărat, Leon cel Mare a construit lângă acel izvor o biserică. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a tămăduit multe boli, răni şi alte suferinţe. În această zi, la biserică, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (agheasma mică). Deci să mergem, dragi copii, şi să luăm parte la acest praznic mare şi luminos, pentru a ne putea împărtăşi cu toţii de izvorul nesecat de tămăduiri al Maicii Domnului, neuitând însă să dăruim şi noi alinare şi ajutor, fiecare după putinţa noastră.