Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Legenda nevăstuicii
Nevăstuica este un animal cu care ţăranul nu ştie ce să facă: să-l iubească, pentru că mănâncă şoarecii aciuaţi lângă gospodărie, sau să nu-l iubească, pentru că dă iama în orătănii? E un animal de pradă din familia jderilor, cu corpul foarte alungit, care atacă animale mai mari decât ea. Dar să vă spun povestea ei, legată de a Sfintei Vineri.
Cică odată un om s-a însurat cu o fată foarte frumoasă, dar rea şi tare leneşă. Pe vremea aceea, femeile torceau pentru casă, dar nevasta aceasta nici nu voia să se apropie de furcă! Îi semăna omul cânepa, i-o aduna, o meliţa, o făcea caier, nimic! Se umpluse casa de cânepă netoarsă, iar el umbla cu pantalonii peticiţi, mai să cadă de pe el. Într-o zi, omul s-a supărat şi şi-a luat lumea în cap. A plecat încotro vedea cu ochii. Pe drum, s-a întâlnit cu Sfânta Vineri. - Ce e cu tine, omule, de ce eşti necăjit? - Cum să nu fiu, dacă nevasta nu toarce, nu ţese şi mă ţine dezbrăcat? Sfânta Vineri făcu un semn, apoi îi spuse: - Du-te acasă şi ai să găseşti un animal rău, o nevăstuică. Este nevasta ta. Din păcate, nu am putut să o fac bună, aşa că am pedepsit-o pentru răutatea ei. Acum alung-o de acasă. Dacă nu vrea să plece, să-i arăţi furca şi fusul, că fuge sigur!



