Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Legenda nevăstuicii
Nevăstuica este un animal cu care ţăranul nu ştie ce să facă: să-l iubească, pentru că mănâncă şoarecii aciuaţi lângă gospodărie, sau să nu-l iubească, pentru că dă iama în orătănii? E un animal de pradă din familia jderilor, cu corpul foarte alungit, care atacă animale mai mari decât ea. Dar să vă spun povestea ei, legată de a Sfintei Vineri.
Cică odată un om s-a însurat cu o fată foarte frumoasă, dar rea şi tare leneşă. Pe vremea aceea, femeile torceau pentru casă, dar nevasta aceasta nici nu voia să se apropie de furcă! Îi semăna omul cânepa, i-o aduna, o meliţa, o făcea caier, nimic! Se umpluse casa de cânepă netoarsă, iar el umbla cu pantalonii peticiţi, mai să cadă de pe el. Într-o zi, omul s-a supărat şi şi-a luat lumea în cap. A plecat încotro vedea cu ochii. Pe drum, s-a întâlnit cu Sfânta Vineri. - Ce e cu tine, omule, de ce eşti necăjit? - Cum să nu fiu, dacă nevasta nu toarce, nu ţese şi mă ţine dezbrăcat? Sfânta Vineri făcu un semn, apoi îi spuse: - Du-te acasă şi ai să găseşti un animal rău, o nevăstuică. Este nevasta ta. Din păcate, nu am putut să o fac bună, aşa că am pedepsit-o pentru răutatea ei. Acum alung-o de acasă. Dacă nu vrea să plece, să-i arăţi furca şi fusul, că fuge sigur!
