Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
24 Noi, 2024
Legenda romaniţei
A fost odată un împărat şi o împărăteasă care nu aveau copii. Odată, trec pe la poarta palatului Dumnezeu cu Sfântul Petru.
- Doamne, de ce oamenii ăştia nu au copii? - Dacă împărăteasa ar bea rouă de pe crini amestecată cu rouă de pe pelin, ar naşte o fată frumoasă cum nu are să fie alta în lume. Dar să-i pună numele Româniţa. Străjerul a auzit şi i-a povestit împărătesei, care a poruncit să-i fie adusă rouă de pe crini şi pelin. Şi a născut o fată cu faţa albă ca a crinului, iar părul îi mirosea ca pelinul. Fata a crescut neînchipuit de frumoasă, dar ei nu-i plăceau oamenii, ci florile, pe care le îngrijea toată ziua. Părinţii i-au căutat soţ, dar fata nu a vrut să se mărite şi i-a îndepărtat pe toţi pretendenţii. Odată, un fecior de împărat a întrebat-o de ce nu se mărită. - Pentru că eu nu-s făcută din lumea asta şi în ziua nunţii mă voi preface în floare sălbatică. - De unde ştii? - Am auzit un glas din cer în vis care mi-a spus. Flăcăul nu a crezut-o şi atât a insistat, că fata a acceptat să facă nunta. Şi la cununie s-a transformat într-o floare albă precum e crinul şi cu miros ca al pelinului, pe care o numim româniţă sau romaniţă…
