Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Lucruri interesante...
Ştiaţi că, după orez, cea mai consumată mâncare din lume sunt cartofii? Ei au fost cunoscuţi de unele popoare încă din secolul al V-lea î.Hr. Originar din Peru, Ecuador, Chile şi Columbia, cartoful a fost adus în Europa abia în secolul al VI-lea de către un explorator spaniol. După Spania, cartoful s-a răspândit în Ţările de Jos şi Elveţia, apoi în Italia şi Anglia, Belgia, Germania şi Franţa. Însă la început cartoful a fost privit ca fiind ciudat, otrăvitor sau aducător de multe boli.
În prezent, cartofii se cultivă pretutindeni; sunt folosiţi în alimentaţie pentru consumul direct, fiind cunoscute peste 400 de reţete. Chipsurile, cel mai savurat aperitiv (sunt la fel de gustoase, dar mult mai sănătoase dacă le preparăm în casă), au fost descoperite dintr-un moft. În meniul restaurantului Moon Lake Lodge din New York, la sfârşitul secolului al XIX-lea, erau consideraţi speciali cartofii prăjiţi în stil franţuzesc, adică tăiaţi groşi. Într-o seară, un client s-a plâns bucătarului că cei pe care i-a primit el sunt tăiaţi prea gros. Bucătarul George Crum s-a conformat dorinţei clientului şi a preparat o altă porţie, cu cartofi tăiaţi mai subţiri, dar şi această porţie a fost refuzată din acelaşi motiv. După ce i s-au respins a treia oară cartofii prăjiţi, pe motiv că sunt tăiaţi prea gros, bucătarul s-a supărat. A vrut să îi facă în ciudă clientului mofturos şi a tăiat nişte felii foarte subţiri, gândindu-se că acesta nu îşi va putea înfige furculiţa în ele, deoarece erau foarte crocante. Şi a mai turnat şi multă sare peste aceşti cartofi. Spre surprinderea bucătarului, clientul a fost atât de încântat, încât a atras atenţia celorlalţi clienţi, astfel că toată seara a ajuns să gătească numai cartofi prăjiţi foarte, foarte subţiri. În curând, aceşti cartofi au devenit specialitatea acestui restaurant. Dar deoarece, la acea dată, cartofii erau tăiaţi şi curăţaţi manual, producţia de chipsuri nu era foarte mare. Se vindeau doar în restaurante sau, la nivel mic, ambalate în pungi. Abia în 1920, când s-a inventat o maşină automată care să taie şi să cureţe cartofii, chipsurile s-au transformat dintr-o specialitate locală într-un produs aşa de răspândit.
