Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Pagina copiilor Lumea ca o bibliotecă

Lumea ca o bibliotecă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pagina copiilor
Un articol de: Magdalena Gheorghe - 29 Oct, 2011

Dragii mei, iată în acest număr un text scris de unul dintre copiii care citesc această pagină şi care v-a mai împărtăşit şi altă dată din gândurile lui. Este un îndemn la lectură, o preocupare care a început să ocupe din ce în ce mai puţin timp în viaţa noastră.

Am observat cu toţii cum, atunci când citim, pătrundem într-o lume minunată, cu păsări, animale, eroi de toate vârstele, întâmplări extraordinare şi altele asemenea care ne ţin cu sufletul la gură.

Lectura ne îmbogăţeşte sufletul şi mintea, prin ea putem cunoaşte lumea, ne putem lărgi orizontul şi poate şi cu ajutorul ei vom privi lucrurile cu mai multă atenţie, luând din toate ceea ce este bun şi frumos.

M-am dus la biblioteca bunicului. Erau o mulţime de cărţi vechi. Bunicului îi plăceau cărţile vechi despre războiul din Troia. Şi eu citisem despre cum a izbucnit războiul, cum a răpit-o Paris pe Elena, cum Menelau a pornit război împotriva Troiei, cum l-a ucis Ahile pe Hector şi despre moartea eroului Ahile, despre cum a făcut Ulise Calul Troian şi despre cum au pătruns grecii în cetate. Toate aceste amintiri despre cărţile pe care le citisem îmi veneau pe rând în minte. Deodată, câteva cărţi năvăliră de pe raft:

- Bună, eu sunt Fantastic!

- Iar eu sunt Fantezie!

O carte cu ochelari se apropie:

- Eu sunt Plictiseală. Nimeni n-a reuşit să mă citească până la capăt, deoarece sunt foarte plictisitoare.

- Iar eu sunt Aventură! Era o carte mare, plină de imagini.

- Eu sunt Istorie!

- Eu sunt Acţiune!

- Eu sunt Western!...

Erau atât de multe! Cea mai mică se numea Ursuleţ.

- E timpul să-ţi alegi o carte care-ţi place. Eu am să-ţi spun despre ce este vorba. Noi locuim în bibliotecă! Noi dormim în bibliotecă! Noi mâncăm în bibliotecă! Apropo, îl avem ca bucătar pe cartea "Delicii culinare". Noi ne jucăm în bibliotecă. Pe scurt, biblioteca este paradisul nostru. Consiliul Cărţilor a hotărât să conducă o campanie de educare a copiilor. În zilele noastre, copiii se joacă mult pe calculator. Am hotărât deci să îi ajutăm pe nişte copii să pătrundă în paradisul cărţilor, pentru a le arăta care este adevărata bucurie. Aşadar, alege o carte în care să păşeşti!

- Aleg cartea Aventură. Aventură ieşi triumfător şi se aşeză lângă mine. Câteva bombăneli se auziră din rândul cărţilor.

- Acum alege trei însoţitori.

- Îl aleg pe...

- Alege-mă pe mine, spuse Romantism.

- Da, tu cu poveştile tale plictisitoare!

- Linişte! Lasă-l pe băiat să aleagă!

Am ales pe Western, pe Fantezie şi pe Dramatism.

- Veniţi cu mine!, spuse Aventură. Aventura începe! Sunteţi gata?

- Nu, spuse cu indignare Fantezie. Am uitat bagheta magică!

- Tu, cu bagheta ta!

- Linişte sau te transform în broască!

- Acum sunteţi gata?, întrebă din nou Aventura. Cum ai zis că te cheamă? A, da! Matei, alege timpul şi locul sau cartea care prezintă acestea!

- Vreau în Grecia antică!

Şi m-am trezit îndată într-un sanctuar în care se găsea statuia unui zeu.

- Aventura, hai în altă parte, te rog!

Aventură îşi răsfoi paginile. M-am pomenit lângă o prinţesă care striga:

- Ajutor, să mă scape cineva! Apoi am văzut un cavaler care se lupta cu un balaur cu nouă capete. Am alunecat pe o piatră şi aceasta a căzut în capul cavalerului care s-a prăbuşit de pe cal.

- Ai schimbat sfârşitul poveştii, spuse Fantezie. Trebuia să învingă balaurul şi să se însoare cu prinţesa!

- Aventură, schimbă povestea!

M-am pomenit pe o corabie cu piraţi. Am văzut o ladă cu o grămadă de bani. Când ne-au văzut, piraţii au strigat:

- Vine furtuna, vine năpasta! Şi toţi căutau să se salveze.

- Schimbaţi povestea, vă rog!, am strigat eu înspăimântat.

Am ajuns într-o încăpere poleită cu aur. Un rege se privea în oglindă:

- Cine-i mai măreţ decât Soarele?

- Măria Ta, luminate rege Ludovic, sunteţi de o mie de ori mai frumos decât Soarele!

- Ce arogant!, exclamă Fantezie şi plecă repede. M-am pomenit într-o încăpere ciudată. Un om stătea la masă. Un cowboy îmbrăcat în negru intră:

- Unde sunt banii, Bill?

- Banii?! S-au dus! Omul în negru scoase un pistol şi …

- Aventură, să oprim povestea!, am strigat eu.

Am ajuns iar în bibliotecă, iar cărţile aşteptau entuziasmate.

- Cum a fost?, întrebă Istorie, cea mai bătrână carte.

- Nu prea bine.

- Ştiu, spuse Istorie. Dar toate imaginile pe care le-ai văzut fac parte din marile cărţi ale lumii. Ele dezvoltă imaginaţia copiilor şi îi ajută să descopere că cititul este cea mai plăcută şi folositoare activitate.

Matei Bolog, clasa a V-a, Parohia Ortodoxă "Naşterea Domnului, Cluj-Napoca