Mironosiţele, modele de femei creştine

Dragi copii, ştiţi desigur că duminica a III-a după Paşti este Duminica Mironosiţelor. Dar ştiţi şi că această duminică este zi de sărbătoare a femeii creştine? Căci dragostea, credinţa şi devotamentul lor sunt virtuţi către care trebuie să tindem şi noi.

Dar să vedem cine sunt femeile mironosiţe. Ele sunt femei purtătoare de mir, care au urmat lui Hristos împreună cu Sfinţii Apostoli şi care, după ce au fost martore ale Patimilor Domnului, au uns trupul Mântuitorului cu miresme.

În ziua de duminică, ziua Învierii, ele au pornit spre mormântul Domnului, întrebându-se pe drum cine le va prăvăli piatra cea mare de la intrarea în mormânt. Ajungând la mormânt, spre uimirea lor, au văzut că piatra este prăvălită. O prăvălise un înger purtător de lumină, care le-a vestit mironosiţelor Învierea Domnului, poruncindu-le să spună despre aceasta şi Apostolilor. Astfel, femeile mironosiţe au fost cei dintâi oameni care au primit vestea Învierii lui Hristos.

Să vedem acum care au fost femeile mironosiţe. Cea dintâi şi cea mai plină de râvnă şi credinţă este Maria Magdalena, care era din Galileea, din cetatea Magdala.

Alte sfinte mironosiţe sunt: Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, adică vara Maicii Domnului, Maria lui Cleopa, Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu, Ioana, Suzana şi surorile lui Lazăr, Marta şi Maria.

Toate credeau cu tărie că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Ele duceau o viaţă curată, plină de rugăciune, post şi milostenie. Din ceea ce aveau ospătau şi odihneau în casele lor pe Iisus şi pe Sfinţii Apostoli.

Bărbăţia şi râvna mironosiţelor s-au arătat şi mai mult în vremea Sfintelor Patimi ale Domnului, la punerea în mormânt a trupului Mântuitorului şi la vestirea Învierii. Nu s-au temut de întunericul nopţii, nici de ostaşii care păzeau mormântul, nici de moarte, de nimic. Ele voiau doar să îl vadă pe Domnul, să îi ungă şi să îi sărute Sfântul Lui Trup.

Iată aşadar cât de curajoase, cât de pline de credinţă şi iubire au fost aceste sfinte femei! Să luăm aşadar aminte la faptele lor şi să încercăm să facem din virtuţile lor parte din viaţa noastră.